1. soarele apunea dincolo de biserică, lent de parcă din adâncul înserării cineva ne-ar fi privit printre raze cu răbdarea prin care două ființe se decid să-și deschidă inima și-un jar ca o promisiune în cărămizi și ziduri – eram tineri. eram tineri. totul era posibil. inima vedea înainte ca ochii să creadă. însăși viața … Continuă să citești Trezitorii
Ursa Mare vs Ursita Mică (Sonete sorbonice) tonul: …iar ca dovadă că iubirea mişcă stelele pe cer, Dante aşeză Ursa Mare & Ursa Mică în formă de sonet. A(II)Rh+ O lucrare a mâinilor, pe dinăuntru, această brăţară de granate pe care o poartă sub piele la încheietura mâinii care alege din sângele tânăr, cu dezinvoltura … Continuă să citești Sonete
Metamorfoze – și de-a joaca jocului cum se desprinde ochiul de pe luciul apei negustorul de săbii cu tâmpla crestată apoi omul de tinichea și tu bându-ți cafeaua pe furiș sub norul de fum și-o frunză de laur cineva tot desenează o dungă verde pe hol peste ochi și noi alunecăm de-a lungul ei murmurând … Continuă să citești Poeme
Scrisoare din Madrid Îţi scriu un poem din Madrid Cu gust de expreso fără zahăr Aştept avionul Ce niciodată nu duce spre tine Gând al libertăţilor Pierdute în mii de suflete Bilet şifonat Cu miros de leandru Îţi scriu un poem din Madrid Ca o săgeată Ce străbate norii. Crăciun la Kuala Lumur Bomboana din … Continuă să citești poeme
trupul tău niște degete pipăie noaptea te strigă femeie cu urmele pașilor prin trupul meu în timp ce păsări de pradă duc în spinare zborul unei păsări parazit îți simt vertebrele prin sângele meu mă mistuie albul florii de lămâi noaptea are rădăcini de sex feminin îmi străpunge trupul cu mirosul cafelei fiecare femeie duce … Continuă să citești Florile de lămâi
Și noi am fost tineri și am hrănit zeii cu ambrozie, din spatele zăbrelelor am zugrăvit toate gările în cinstea lor, am orchestrat mitinguri în săli de așteptare. Peste normă, desenam o săgeată pe fiecare locomotivă, să șuiere prin stații numele noastre când se vor desigila zăbrelele. Seara ne odihneam capetele lângă geamurile vagoanelor, visam … Continuă să citești Poeme
Se întinde ca un vătaf doamna care ne citește de pe listă. cu umerii spre pământ așteptăm cu dragoste către expiratele de la moluri. ce este aruncat de alții este numai bun pentru noi. cei care mai suntem în viață un fel de moarte în reluare ne bucurăm de abțibildul cu reducere de 50 la … Continuă să citești poeme
I de ziua franței iată-mă în micul paris bucuros să vă văd din nou să revăd vechile parcuri clădirile vechi cișmigiu herăstrău lacul tei casa scânteii casa poporului casele o iau pe magheru pe dorobanți spre calea victoriei și iată doamnelor și domnilor calea calea victoriei this way ladies and gentleman da pe aici urmați-mă … Continuă să citești calea victoriei
Aproape Seară, aproape seară; O umbră de lumină îmi desenează picioarele, timide fiind ele, ca două corăbioare neîndrăznind să se arunce în marea de întuneric, în întunericul ce mă pândește; mă pândește, dar scap și de această dată, făcând o piruetă de abil dansator. Despre o zi E-adevărat cerul s-a oglindit în apă și, deodată, … Continuă să citești Poeme
Cum este sã împarți cu bunicul aceeași cruce Cum este sã împarți cu bunicul aceeași cruce sã vã atingeți din greșealã frunțile sã vã prindeți de mâini sã vã cãlcați pe picioare sã vã prãvãliți unul peste altul ca într-un tramvai deraiat sã faceți duș sã vã albiți reciproc oasele sã vã smulgeți firele de … Continuă să citești poeme
Premiul Vieții Românești la Festivalul Tudor Arghezi, Tg. Jiu, ediția XXXIX Cântec rusesc Pe gheața tundrei am țipat întâi, Și nici acolo nu eram acasă, Cântam țipând, nu mă vedeau frumoasă, Mi-au pus pe gură piele de omidă, M-au îmbrăcat în muguri și licheni, M-au încălzit la sân de baracudă, Să tac, să dorm, Să nu … Continuă să citești Premiul VR la Festivalul „Tudor Arghezi”- poeme de Teodora Cristina Ciobanu
Odinioară O femeie de treizeci de ani (lectură străveche străbătîndu-ți îndoiala cum vinișoare fierbinți colorate străbat marmura ploii) cum tot de treizeci de ani un război în alt veac în altă bibliotecă un fluture însîngerat tîlc fluid așezîndu-se pe sînul femeii fereastra pictează sîrguincios depărtarea toridă nimic n-ar fi să mai uiți nici brățara Ei … Continuă să citești poeme
Nu ştiu de ce de un timp toate lucrurile din jurul meu au început să mă părăsească îţi dai seama cum este să te trezeşti deodată singur cu tine între două oglinzi glisând dintr-o oglindă în cealaltă într-o dezordine perfect browniană, fără acele lucruri cu care te-ai înfrăţit de-o viaţă pe care le-ai îndrăgit cu … Continuă să citești poeme
Circulația intrinsecă Înăuntrul viscolului pe duna din regnul pădurii fetișuri de sîrmă în copilărie ne dădeam cu sania pe o movilă din bombe germane cu circuit deschis printre gunoaie trece un tren static cu care se ajunge din ochiul uraganului pe Marte în afara dunei. Postum. Rugul inaugural Așa cum dintr-odată mai faci cîțiva pași … Continuă să citești poeme
1 Filmez cu încetinitorul lumina. Spaţiul spongios cuprins între coridoarele sale. Din graţioasa lor unduire, Alcătuiesc un atlas de idei. Nevăzut, de pe ringul concentric, marele înlocuitor de imagini- Integratorul- pîndeşte. El vindecă timpul şi însufleteşte cuvintele. Mă iradiază cu un aparat de multiplicat tristeţea, bea frigul care curge din stele şi devine un cantec … Continuă să citești SEMNUL INTEGRATORULUI
Aplecată deasupra lui halatul cu un nasture desfăcut și pielea fină între falezele albe și scobite cu miros de fier de călcat flori ofilite și ceară tămâioasă care se topește deasupra lui în ambulanța care gonește spre interminabile albe coridoare unde un fir roșu străbate vertiginos tavanul odată cu vocile agitate care strigă nedeslușit și … Continuă să citești Despre ipocrizia unei imaginații tulburate
Hamboc, pădurea dealuri, dealuri croite de iepuri uriaşi ieri aveam o limbă uscată de vânt azi batem cuiele de fier în dricul căruţei, spălăm curtea şi strângem căruţele roată, roată lângă roată, spate în spate cu pomul ales ca o rugăciune în doi inima căruţei, precum catargul apelor, este lemn din pădurea bunicului Gavril el … Continuă să citești poeme
singurătate sporește-mi singurătatea înger ascuns în mărul putred întunecă-mă sorbindu-mi toată seva plăcerii să par ecoul lemnului din cruce izbit de ceasul-rozariu fructe amar-crepusculare cerșesc în amurgul-sirenă strigătul cald al frunzelor stinse pribeag mă trezesc în interiorul cuvântului zeului de hârtie și visul nu îmi este vis de data aceasta e doar un tremurat al … Continuă să citești poeme
o ţară unde nu poţi nici să trăieşti nici să mori „am deschis poarta iadului” – zice – şi capcâni de smoală şi sânge şi litere strâmbe se revarsă huind în odăi pe străzi în păduri peste ape din mintea înnegurată din gânguritul copilului din lacrima despicată cu toporul din inima cea bună a samarineanului … Continuă să citești poeme
Dincolo de singurătate El fumează, bea lângă femeia bătrână, chircită nu ştie prea bine cum o cheamă nici de unde vine stau împreună pe canapeaua veche se uită la televizor comentează filme de acţiune marşurile de protest din ţară tuşesc pe rând în camera mică fumul se încolăceşte pe becul chior din tavan pe cărţile … Continuă să citești poeme
* * * Fericit aerul acelei odăi în care au respirat laolaltă Van Gogh și Gauguin și Toulouse Lautrec și Seurat mi-e somn după acel Paris în care Lumière își fulgura pe pînză primul can-can… fantome albe noaptea volanele ridicate ca o buză înspumată de cal și nechezatul acela al femeilor pătrunzînd în creier * … Continuă să citești poeme
lui ioan buduca dacă unui ins oarecare i-ai luat păhăruțul din glandă în fața ta nu rămâne nimic. dacă stai la masă față în față cu el și dintr-un ordin obscur i-ai luat păhăruțul din glandă gafa e uriașă – în fața ta, instant pe locul lui o șapcă sau pălărie. dacă stai la masă … Continuă să citești Hoapa
Poemul zidit Dacă meşterul Manole i-ar fi lăsat Anei atunci când a zidit-o – un horn mic, o galerie de vizitare… Atunci Ana ar fi putut să se zbată mai cu folos între ziduri ca o Negresă la galere, la galera mânăstirii trăgând la rame printre abside şi sfinţi… Şi Ana, Negresa, s-ar fi zbătut până … Continuă să citești poeme
nesomn de vară ne vine să sfâșiem ziarul vechi al acestei lumi de nesomn când suntem, fără s-o știm, într-o țară cu numele nostru când, dedesubtul capitalei acesteia, trece pierdut plutind, printre visurile noastre, un copil dormind de milenii care curge printr-un labirint nesfârșit de nefapte și ghețuri: noi, cu graba noastră căutându-l, nu facem … Continuă să citești poeme