Plutesc pe o cîmpie de maci, cerul e dedesubt ca un cearşaf plin de cute din care fug femeile în lume, nimeni nu-i culege, nimeni nu le culege, mii de petale închid ochii cu nişte pleoape grele ca lacătele peste uşa pe care o trînteşte vîntul în urma ta, zbor pe întuneric printr-un cer prin … Continuă să citești Casa
În timp ce se stingea omul stătea cu braţele ridicate cu unul ce ar ţine parcă o dulie cu celălalt parcă răsucind în ea un bec. Era un om simplu şi nu rosti nicio vorbă memorabilă cum i se întâmplase lui Victor Hugo care exclamase „Văd lumină neagră!” sau lui Goethe care-n ultimul zvâcnet de … Continuă să citești Moartea unui om simplu
m-a privit lung de parcă ar fi trebuit să mor şi era în asfinţit şi o frunză neagră s-a aşezat pe frunte pe nepregătite- aşa vine da da-zice- ştiu că eşti pe moarte omule dar nu muri până duminică – mai am de făcut nişte cumpărături de plătit chiria pe viaţa asta de aruncat pe … Continuă să citești frunza neagră