Pe lângă Baia Grivița (în București) a apărut un nou teatru, al cărui director este scriitorul Horia Gârbea. El (adică teatrul) se intitulează ~ Dramaturgilor Români. Așa că, aici, adio Cehov, adio Ibsen, adio Hristo Boicev. În schimb, îi vom vedea pe ai noștri. Sala teatrului poartă numele lui Iosif Naghiu, un dramaturg român care … Continuă să citești Opt morți veseli sau Balul cimitirului
Un fel de supraom a închipuit Ibsen în personajul Halvard Solness din piesa Constructorul Solness. Marele constructor care nu are destulă școală pentru a se intitula arhitect a ajuns la vârsta la care începe să se teamă că-i vor bate tinerii la ușă pentru a-i spune să plece și să le lase lor locul. Această … Continuă să citești CONSTRUCTORUL SOLNESS LA ODEON
Toamna este o adevărată năvală a festivalurilor de teatru asupra bietului spectator, care vede, vede, vede și încearcă, disperat, să nu amestece borcanele dramatice. La Cluj festivalul este, de fapt, intitulat Întâlnirile Internaționale ale teatrului Național „Lucian Blaga” și are în dotare nu doar spectacole, majoritatea ale teatrului gazdă, ci și lansări de cărți și … Continuă să citești TOAMNA FESTIVALURILOR DE TEATRU
Teatrul Naţional din Bucureşti şi-a deschis noua stagiune cu o piesă a autorului rus Ivan Vyrypaev (pe el îl cheamă, totuşi, Vîrîpaev şi n-am înţeles de ce i grecul îl înlocuieşte pe î), care aduce, aparent, în discuţie, problema veche a obiectelor zburătoare neidentificate, pe româneşte ozeneuri, iar pe americăneşte, cum se spune şi în … Continuă să citești Descoperirea Sinelui la oameni care nu ştiau că-l au
Termenul acesta, știu, se folosea cândva nu pentru vacanța de vară, ci pentru acea zi din săptămână când și actorii se odihneau. De obicei, relâche era lunea. Azi nu mai e întotdeauna o regulă pentru ziua de relâche. Ce de glume se mai făceau cu termenul acesta francez, pe care nu-l înțelegea toată lumea! Întrebai: … Continuă să citești RELÂCHE
Teatrul de Stat Constanța nu este unul foarte cunoscut în țară. Spectacolele sale nu au fost încă selecționate vreodată la un Festival Național, actorii săi nu au fost selecționați pentru vreo gală UNITER și așa mai departe. Și totuși, viața teatrală din acest oraș, mai cunoscut ca port și ca loc de exil al lui … Continuă să citești FESTIVAL DE TEATRU LA MALUL MĂRII NEGRE
O adaptare a celebrului întunecat roman al lui Dostoievski, care a făcut furori în lumea teatrală românească acum peste treizeci de ani, este reluată la Teatrul Mic, de către regizoarea Nona Ciobanu. Adaptarea inițială aparținea lui Horia Lovinescu și Dan Micu, cel din urmă fiind și autorul unui răsunător, în epocă, spectacol cu acest text … Continuă să citești KARAMAZOVII
Andrei și Andreea Grosu sunt doi tineri regizori (chiar dacă unul dintre componenți este femeie, pluralul este – scuzați – întotdeauna masculin), foarte activi, în această primăvară cel puțin. La Teatrul de Comedie au montat un Don Juan necanonic, interpretat, imaginați-vă, numai (cum s-ar zice azi, decât) de trei actori. La Teatrul Odeon, au avut … Continuă să citești DOI TINERI REGIZORI – DOUĂ SPECTACOLE
Televiziunea Română mai face și lucruri bune. Unul ne-a fost oferit în martie-aprilie, seara, de către redacția de teatru. Și anume reluarea spectacolului excepțional cu Unchiul Vania, în regia lui Iuri Kordonski, a cărui premieră a avut loc în 2001, la Teatrul Bulandra. Au trecut, așadar, de la premieră, aproape șaisprezece ani, dar spectacolul nu … Continuă să citești O RELUARE MEMORABILĂ
Cândva, într-o epocă a modernismului victorios, dramaturgi ca Feydeau sau Labiche erau priviți cu o îngăduință disprețuitoare, pfui, bulevardieri. Postmodernii care suntem, însă, au început să reconsidere tot ce se mai poate reconsidera din dramaturgia trecută (în comunism se spunea „valorificarea moștenirii culturale”; ei, nici chiar așa!). Astfel încât nu e nici o surpriză când … Continuă să citești FARSA TIMPULUI
Dificila piesă expresionistă a lui Frank Wedekind și-a găsit o expresie (sic) modernă și alertă în interpretarea tânărului regizor („tânăr, tânăr, dar copt băiat”, vorba lui Trahanache) Vlad Cristache, la Teatrul Mic din, firește, București. Vlad Cristache a conceput un poem teatral rock, în care partea ce dă ultima caracteristică a spectacolului e asigurată de … Continuă să citești DEȘTEPTAREA PRIMĂVERII
Două spectacole din două direcții teatrale: în ordinea reprezentării lor, Aveți ceva de declarat?, după Puricele în ureche de Georges Feydeau și Artists Talk de Gianina Cărbunariu. Două lumi, îndepărtate în timp și în mentalitate, dar și două feluri de a concepe regia. Aveți ceva de declarat? este ceea ce a rămas – destul de … Continuă să citești DE LA GEORGES FEYDEAU LA GIANINA CĂRBUNARIU
Regele Lear este una dintre piesele cele mai jucate ale lui Shakespeare, dintre tragediile sale vreau să spun. În Bucureşti, am văzut acum câţiva ani un excepţional spectacol al lui Andrei Şerban cu această piesă, jucat numai de femei. Doamna Lear a fost Mariana Mihuţ, care a făcut o creaţie greu de uitat, oricâte alte … Continuă să citești Regele homeless
Radu F. Alexandru este un scriitor care și-a petrecut mulți ani, vreo 25, ne spune chiar el, în ceea ce el numește „burta cașalotului” care ar fi România. Cașalotul e, de fapt, clasa politică românească de după căderea comunismului, aceea care – el o spune mai pe ocolite – ne-a spulberat, în cele din urmă, … Continuă să citești CAPĂTUL TUNELULUI SE AMÂNĂ/ÎNDEPĂRTEAZĂ
Acum 122 de ani, George Bernard Shaw a dat la iveală o piesă ale cărei personaje, cu excepția unuia, erau bulgari. Cadrul piesei era războiul sârbo-bulgar din 1885. În aparență, marele dramaturg irlandez îi ironiza pe bulgari, dar de fapt el ironiza un mod învechit de a înțelege lumea și mai ales două fragmente ale … Continuă să citești Minunatele spectacole de la Opera din București, 1885