poeme
Mihai Kantzer

poeme

Articol publicat în ediția 11-12 / 2016

Teoria probabilităților

Ne priveam adesea în ochi,
Încurcați de paradoxurile probabiliste:
Probabilitatea de a avea un job, de a câștiga la loto,
Probabilitatea ca ghețarii să se topească mai repede
Și patul nostru, plutind într-o mare de dosare dimineața
Se făcea că ne trezim
Chiar înainte de a lua ultima semnătură pe contract
Întindeam mâna în van și recitam mantre
Ne-au trecut toate apele până ne-am liniștit
Stăteam pe marginea patului,
Ne calculam în tăcere șansele noastre
În fața pariului lui Pascal
Nu am luat în calcul inflația,
Cotația petrolului Brent,
Sau odiseea popoarelor migratoare
Venind peste noi în valuri de șampanie
Nici criza capitalismului, priveam doar
Probabilitatea in nuce
Zgomotul pe care îl produce în urechile noastre
În timp ce lovește în continuu, în continuu pereții timpanului
Ca din măruntaiele Catedralei Neamului.

Nivelul serotoninei

Încă de la școala primară ni se spune că PIB-ul per capita va crește
Până la un punct când va deveni absolut insuportabil
Aceasta va fi consecința ultimă a capitalismului, mi-ai spus
Înainte să pornească în căutarea unei alte vietăți gazdă
Mai generoasă, mai ospitalieră, mai cu poftă de viață
Pe care să o seducă în costumul său negru de gală
Indicele fericirii globale nu înregistrează nivelul serotoninei,
Mi-am pavat dormitorul cu statistici optimiste
Să țin sub control consumul de alcool
Cine va intra în camera mea va respira un aer de munte
Apoi va cădea secerat de plictiseală.

Sărbătoarea

Sărbătoarea vine o dată la patru ani
În cartierul nostru de blocuri și tinere reabilitate
Sloganuri de campanie, zâmbete largi, abisale
Afișe din care candidații ne privesc metafizic
În costume galactice, croite cu grijă în Fotoshop
Gata să-și arunce harponul stelar
Precum căpitanul Ahab în aventura sa
Fețele se multiplică lipite
Pe copacii stingheri și tomberoane
De la marginea drumului
Pe ușa de intrare la metrou
Unde stau aliniați toți ca la plutonul de execuție
În jurul cartierului nostru tranșat în felii rondele subțiri
Îngerul și-a ascuțit sabia sa galactică
Cu care va purta lupta imaginară până la următorul scrutin
Ha, Ha! Vom sfârși din nou obosiți și cu cearcăne
Înainte de a începe lupta
Extenuați să mai butonăm
O mantie grea s-a lăsat noaptea lungă
În jurul nostru ca un costum de cosmonaut.

Forța fie cu voi!

Temperatura oceanelor

Stăm la masa mare din sufragerie
Cu coatele ascuțite deasupra mileurilor
Discutăm așa ca’ntre prieteni
Cum vedem noi creșterea temperaturii oceanelor
Printre paharele lovite de secetă
Se face că ne plimbăm cu gondolele prin Bucureștii Noi
Ca într-o Veneție balcanică, la mâna a doua
Cu gondolieri bezmetici care fac curse noaptea târziu
Refugiați pe terasă, vom intona arii din opere celebre
Ca să încadrăm bine în selfiuri pe Facebook
Doar dacă nu vom fi deportați mai înainte în Siberia
Să construim o nouă rută euro-asiatică
Întocmai ca în visele lui Dughin
Vom bea vodcă ieftină la lumina lunii și vom salva aparențele
Vom recita apoi cu voce gravă din poetul nepereche
(O mică exorcizare nu strică de Ziua Culturii Naționale!)
La miezul nopții, vom sărbători cu artificii legea falimentului personal.

Efectul de seră

Nu am crezut niciunul că efectul de seră
Va atinge florile de pe balconul nostru
Și iată, ne întâlnim în fiecare seară
Pe malul acvariului gol
Să facem foc de tabără de rămas bun
Noi, toți vecinii, care ne urâm reciproc zi de zi
Când ne întoarcem acasă și nu găsim loc de parcare

Noapte karmică

Ne-am născut într-o karma proastă, mi-ai spus
Era mult după miezul nopții
Ceilalți aveau treabă, priveau Dr. House
Le plăcea cum sună numele celor mai noi maladii
(Ca rețetele din cartea de bucate
Cu care mă amenințai încă de când ne-am cunoscut)
Își trăiau viața de chiriași nocturni
Pe răcoare, ca în Nosferatu,
Între două reclame la pastă de dinți
Când creierul elibera în disperare endorfine
Dintr-un zăcământ nesecat
Alimentat la greu de telenovele și talk-showuri
În apartamentul nostru intrauterin
Ne gândeam cum să ieșim din provizorat
Să ne strecurăm cumva prin fantele realității
E adevărat cu instinctele de conservare puțin prăfuite
De smogul cu parfum de femeie din autobuzul 311
Când ascultam transpirați That’s a necessary evil my boy
Cu fiecare zi care trece
Existența este o formă tot mai desuetă
Depășită de noile versiuni îmbunătățite de la Android
Așa traversăm viața de la un capăt la altul
Cu simțurile decalibrate, cu creierele în derivă
Stând agățați de linia invizibilă care desparte
Ziua de azi de cea de mâine.

Apocalipsa pokemon

Ți-am zis să plecăm de acasă cu bagajele făcute
Poate ne prinde pe drum o revoluție culturală
Și trebuie să răspundem la apel
Când se va face strigarea
Să avem conștiința de clasă pregătită
Pentru întâlnirea cu marile momente ale istoriei
Vom fi vânați ca pokèmoni
Prin jungla de la Piața Romană
Chiar în scuarul unde parchează taxiurile,
Ne vor arunca pokè ball-urile în față
Înainte de a afla ce păreri despre lume avem,
Dacă suntem elemente sănătoase sau nu.