Antologie lirică VR
Victoria Milescu

poeme

Articol publicat în ediția 11-12/2017

Vânător de noapte

Ochiul atotvăzător al cerului

ştie încotro merg

frunzele ultimilor copaci mă însoţesc

în trenul de noapte

în cuşetă, mă întind pe patul îngust

fixat sub alt pat îngust

trenul scrâşneşte

osiile, boghiurile se trezesc

încep să danseze, să scandeze

cu dinţii încleştaţi, îşi înteţesc ritmul

în ritmul inimii mele

un ţipăt metalic spintecă dealurile

ferestrele se învăpăiază pe rând

întunericul caută şi el pe cineva

printre bidoane, canistre

spaima trezită brusc îşi frânge mâinile

roţile toacă harnice

câmpuri, case, fantome

torn în paharul cu stranii vibraţii

respir parfumul nopţii

în trenul de nord sau de sud

gonind prin viaduct, prin deşert,

prin mlaştinile de mangrove din junglă

cu tamarinul imperial în spinare

trenul meu merge până-n pânzele albe

cu roţile fâlfâind

până unde nu mai există e = mc².

Pe o banchiză arctică

Te ştiu

de când dinozaurii se plimbau pe pământ

eram şoarece şi mă hrăneam cu ouă de dinozaur

locul tău l-a luat el

el are sânge cald

are plămâni ce respiră aer

are oase numite schelet

are piele, păr, creier

are sufletul ascuns într-un elefant indian

cu urechi uriaşe

să mă audă când îl strig

din stelele duble

mi-am ascuţit văzul, auzul

lângă o balenă albastră

în trupul ei am patinat, am valsat

am descifrat primele semne bune

de pe chipul de bufniţă al timpului

curând îl voi ajunge din urmă

cu picioarele mele ca nişte lopeţi

scurte dar puternice

mi-am adaptat părţi din mine

să mă împotrivesc felului

lui de a merge, a bea, a răcni

lăsând la vedere ţepii

vibrând la apropierea lunii albastre

din pământurile aride, pădurile boreale

ele au primit torentele

icrelor noastre aurii

din zona de coastă a iubirii reptiliene

aţipesc la soare

pe o banchiză arctică lângă puiul nostru.

Moştenire

Picioarele scurte, solide le am de la tata

mâinile de la mama, albe, puţin grăsuţe

ochii sunt ai pisicii prusace

restul a venit prin ploi,

prin filtrele verzi ale ierburilor

am fost bacterie, vierme

pasăre cu dinţi, şarpe, crocodil, tigru

port semnul meteoriţilor

trupul meu conţine aur, argint, mangan

scânceşte ca la botezul primului soare

am fost râmă cu 100 de aripi

picioarele tatălui meu

sunt în fapt aripi modificate

tot de la el am primit şi pielea cu dungi

şi viciul de a zbura din când în când

dincolo de pământul ca un craniu

luminând cu vise

semăn cu ceilalţi şi nu prea

născută periculos

sub lunetişti, elicoptere şi puşti

ca orice fiinţă puternică şi neverosimilă…