Gândurile despre evoluția / involuția pianisticii de concert nu se pot percepe altfel decât în contextul mai larg al procesului de masificare, de desacralizare a rolului jucat în construcția personalității umane de lectură, de marea literatură ca „distilerie” a acesteia (Apollinaire). Reperele la care trimit aceste gânduri sunt accesibile pe YouTube, spre clarificare. De la începutul secolului XX, în continuarea tradițiilor veacului al 19-lea, numele de referință s-au caracterizat-evidențiat printr-o abordare cultivată, inteligentă a repertoriului larg, dar și prin aducerea în atenția publicului a unor pagini mai puțin cunoscute, ce meritau lumina scenei de concert.
Nume ca Neuhaus, Gieseking, Backhaus, dar și Bruchollerie, Goldenweiser (care juca șah cu Tolstoi), Hoffman, Feinberg ș.a. respiră aerul lecturilor, iar asta transpare în interpretările lor.
Totodată, la provocările masificării, ștacheta gusturilor publicului involuează constant. În plus, media electronice, cele online, aduc pe primul plan imaginea, vizualul, cu pierderile pe care, vai! – le „vedem” (sic!) ba, uneori, le mai și… auzim! Uneori, la lipsa lecturilor, se adaugă precarități structurale, ca în cazul Argerich care, deși supra-dotată pianistic, își fură căciula prin exces de viteză, păgubind și dramaturgia pieselor cântate. Se înscrie aici și Dimitri Sgouros, fenomenal înzestrat pianistic și cu instinct muzical natural.
Peste Ocean și, în general, în spațiul anglo-saxon, avem o pleiadă de nume mari ca: Anna Schein, Abbey Simon, Earl Wild (de asemeni, și compozitor), Alexander Brailowsky, însuși Serghei Rahmaninov – cumva izolat în creuzetul geniului său aparte…
Rubinstein, chopinist temeinic, de o desăvârșită naturalețe! La o specială altitudine, Michelangeli, geniu pianistic de o uriașă cultură și auto-exigență ce i-a îndepărtat discipolii, spre paguba lor!… Richter e în imediata apropiere!
Acum, în zilele noastre, multe nume de „autobiografiști” (cei care se cântă pe sine!) cu multe calități virtuoze, nevalorificate total: Yuja Wang, Kristina Miller, Anna Feodorova, Anna Vinnitskaya șamd.
Cei pe care i-am uitat, așa să rămână!
P.S. Nu se poate trece (sic!) peste ignoranța discursurilor festiviste ale lui Lang-Lang, pianistul nepereche, cel cu creierul mic foarte mare și cu cel mare – foarte mic!…
București, 5 aprilie 2020