miscellanea
FLORIN TOMA

Patriarhul inimii

Articol publicat în ediția 9/20209/2020

Profesorul universitar doctor Leonida Gherasim, Membru de Onoare al Academiei Române (din 2001) este – și aici, toți sunt de acord: și pacienți, și breasla medicală (în covârșitoare majoritate foști învățăcei, unii împrăștiați în lumea largă, de la Sydney la Los Angeles și de la Paris la New-York), și actualii studenți, care află totul despre inimă numai din „biblia” Profesorului, și istoria medicinei românești, care-i acordă un spațiu larg, și colegii din forurile internaționale de specialitate – incontestabil, corifeul cardiologiei românești moderne.

S-a născut la 20 februarie 1929, la Teiuș, într-o familie de învățători. A studiat medicina la Facultatea de Medicină din București, între anii 1947 și 1953. După un stagiu în provincie, în 1956 a intrat prin concurs, ca medic secundar, la clinica de medicină internă de la Spitalul Colțea, sub conducerea profesorului Bazil Theodorescu. Din acel moment, ascensiunea profesională a tânărului medic este fulminantă. Devine Doctor în Științe Medicale și, apoi, urcă toate treptele ierarhiei universitare, devenind în cele din urmă profesor titular de catedră și director al clinicii de medicină internă cu profil de cardiologie, la Spitalul Municipal din București, în prezent, Spital Universitar de Urgență. În anii ’80, a fost Rector al Institutului de Medicină și Farmacie din București. După ieșirea la pensie, funcționează ca profesor consultant pe lângă clinica pe care a condus-o. Opera profesorului Leonida Gherasim este impresionantă, fiind autorul a nenumărate lucrări științifice și tratate în domeniul medicinei interne, cu contribuții esențiale în patologia arterelor coronariene, insuficiența cardiacă, hipertensiunea arterială, metodele de explorare neinvazive și terapia modernă a bolilor cardiovasculare.

Acum un an, la împlinirea venerabilei vârste de 90 de ani și a mai mult de 60 de ani de activitate medicală (închipuiți-vă: 60 de ani…o viață de om!), Profesorul și-a primit partea sa de recunoștință. A fost omagiat de Academie, printr-o ședință solemnă, a fost sărbătorit de întregul personal medical al Spitalului Universitar, a fost cinstit cu entuziasm și respect de toți membrii corpului didactic și de studenții de la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”.

Și tot acum un an, Academia a urzit un proiect (nu faraminos, cum se mai întâmplă câteodată acolo, sub cupola „Nemuritorilor”), ce l-a avut în centrul interesului pe academicianul Leonida Gherasim. O carte. Un volum apărut sub egida Editurii Academiei Române, care să-i fie dedicat Profesorului, în semn de omagiu și recunoștință, cu prilejul împlinirii vârstei de 90 de ani. Și cartea a apărut anul acesta, acum câteva luni.

Ea poartă titlul Un drum printre oameni și cărți, apărută sub îngrijirea prof. Mircea Cinteză și reliefează nu doar aspecte necunoscute ale personalității Profesorului (cum ar fi, de pildă, familia foarte numeroasă și, mai ales, unită – Leonida (alintat Nidu) având nu mai puțin de 32 de veri primari – o familie românească pe cinste, care include dascăli, preoți, pictori, medici, oameni de cultură, scriitori, jurnaliști!). Ci și exprimă opinii grațioase și gânduri de recunoaștere a imensei staturi a celui sărbătorit, scrise de nume celebre ale medicinei și ale vieții publice românești. Toate aceste rânduri, alături de mărturii personale ale Profesorului (care răspunde întrebărilor lui Mircea Cinteză, colaboratorul cel mai apropiat, și ale Andreei Ciobanu) sunt testimonii ce aduc în lumină personalitatea complexă a Profesorului, care, pe lângă profesionalismul său desăvârșit, și-a construit și un univers cultural de o profundă valoare. Un univers agrementat serios de pasiunea irepresibilă pentru muzică (printre alții, Haydn este preferatul Profesorului, un abonat permanent la edițiile Festivalului Enescu sau la concertele săptămânale de la Ateneu, unde are loja sa, bineînțeles!) sau pentru nenumăratele prezențe prin muzeele din toate colțurile lumii, ocazionate de invitațiile la congresele de specialitate. Apoi, lecturile sale, cărțile citite și adnotate pe margine cu scrisul lui rotund, mic, îngrijit, impecabil – izvorât poate din ascendența caligrafică strălucită sprijinită de atâția dascăli ai familiei – dar, mai ales, învățămintele sale, morala sa elegantă, filosofia sa personală, ethosul său (bazat pe cinste, corectitudine și competență) – toate intră în paginile acestei cărți seducătoare. O carte care nu exagerează în caracter festivist, ci are alura unui cvasi-roman.

Și, dacă admitem că Un drum printre oameni și cărți se citește ca o performanță epică, atunci cartea este un veritabil bildungsroman, adică romanul inițiatic, formativ, ce dă sens unei vieți strălucite, în care reperele axiologice s-au împletit cu spiritul exemplarității.

Satisfacția și gustul pe care le lasă această carte extrem de valoroasă pentru timpul nostru – inedită și original alcătuită (și memorii, și jurnalism, și enkomion) – pot fi însă minate de un singur regret: că o astfel de personalitate a civilizației și culturii noastre nu e sigur că mai deține în Cetate o funcție eroică, un fundament moral și profesionist, pentru actualele generații facebook și wikipedia, prea grăbite să se cațere pe jilțul nemuririi.

Dar, indiferent cum se vor descurca acestea cu viitorul (altminteri, după cum se vede, destul de imprevizibil!), un lucru este sigur. Istoria medicinei și culturii românești va reține la loc de frunte numele și opera Profesorului Leonida Gherasim.