Carnaval de pandemie în alb și negru
Statistica vorbește: este penurie de fețe
negre pentru măști albe
și stocuri nevândute de măști negre
pe de altă parte
foarte rar se pot observa măști negre
pe fețe negre
în timp ce fețele albe își împart cu de la sine
putere măștile albe și negre
în general fețele negre poartă măști
mai des decât fețele albe
dacă ar avea de ales ar purta
măști de dincolo de alb și de negru
fețele albe poartă măștile nonșalant
măștile negre pe care le poartă uneori
le temperează frica
de a trece neobservați
sau doar nasul gura bărbia
Satul este în noi
satul este în noi
și ochiul țăranului
bănuitor
cu limba ascuțită
ochiul lui e îngropat în adâncurile noastre
și noi știm asta noi știm
cu atât mai mult
cu cât ne prefacem
că-l vedem pe cel de-al treilea ochi
pe fruntea prietenilor desăvârșiți
ochiul care nu vede
ceea ce e doar trecător
O vizită neanunțată printre morminte
Viii și morții
aleargă după caprele păscute
de tânărul paznic al locului de veci
dezertor din Legiunea străină
întors de la Marsilia acasă
după doi ani de bune și loiale servicii
aduse Franței
așa se face că vorbește cu noi
aici și acum în franceză
în cimitirul evreiesc
în mijlocul caprelor
hrănite cu vegetația rebelă
ascunzând mormintele
de privirea vizitatorilor nedoriți
în ziua de sâmbătă
Pâinea cea bună
pâinea cea bună ține mai mult
îngropat sub un munte de cărți
poți deveni aviator
fără să fi învățat vreodată să zbori
ca o barieră invizibilă
te împiedică să aluneci
acolo unde coșmarul familiei
îți vede dintotdeauna sfârșitul
în bocceaua de cărți legate cu sfoară
târâte de-a lungul trotuarului
de cerșetorul care ești
vrând-nevrând
și adulmecând de aproape
ticăloșia travestită
în milostivirea neamului
de asasini preacinstiți
Acum în cochilie
acum în cochilie suntem mulți
dar ne credem singurii care
fiecare în cochilia lui
intru de bunăvoie în chilie
în cochilie fără să știu
nu confunda melcul cu broasca țestoasă
Vizită-fulger
in memoriam Petr Král
de la o țară la alta puțin cer pe pământ
o descărcare instant ignoră simetria frontierelor
și ale creierelor emisfere rânjite
atmosfera se răcește în țara cu cifre romane
alpinistul utilitar se preschimbă în șarpe Uroboros
David contra lui Goliat în vaccin
Schneller, Schneller! – strigă femeia ce fabrică
abajururi din piele umană
Mai repede, poemul trebuie terminat!
mă trezesc râzând, pe jumătate adormit
„Ea nu știe, idioata asta
că nu se poate termina un poem?”
Edenul tăcerii rele
pietrele de moară din capul meu sau al tău
captive într-o cușcă de oțel
pot fi aruncate vai atât de ușor
în capul aceluiași țap ispășitor
de vocea și de pana paradissimo
a maestrului yankee al poeziei universale
pietrele nu mai pot fi stivuite într-o baricadă fleur bleue
după ce am trecut râul ce desparte
regatul de mult expirat și
imperiul utopiei universale
bine înghețat
Voi mândri asasini palizi supraviețuitori
stați liniștiți doar aveți
ziare online și internet
gânditori care gândesc
pentru voi
paradisul din cușca de oțel
niciun universal nu
vă poate ajuta să intrați
în Edenul ăsta atât de politicos
Edenul tăcerii rele
de ieri și de azi
dragi ascultători
Amirareșalul vă ordonă
prindeți miorița și aduceți-o înapoi
locul ei e aici printre oi