poeme
CRISTIAN OVIDIU DINICĂ

poeme

Articol publicat în ediția 2/2021

Cu tata în jurul lumii

Cu tata în jurul lumii
tata ţinea cuvintele
în lăzi de campanie
în care mama aşeza
cu migala gestului repetat
gândurile
stivuia lăzile lângă
soarele său palid
pe care părea că-l vopseşte
cu inima
lăzile pline purtau
replici din şantierele
aglomerate cu rime
pentru munca obsedantă
a deceniilor aurite
subjugat ideii de dezarmare
repeta cu metodă pasaje
din lecţii de binecuvântare
pentru apă păsări şi deseori
fluturi
sub diagonala din piele
lustruită cu petice de cer
purta sufletul
unica sa salvare de sub
cenzura ameţitoare
din grija de a iubi
răsăritul îşi pregătea paşii
spre noaptea de catifea
ce i se aşeza treptat pe umeri
din piesa aceasta lipseam eu
plecat în călătoria de optzeci de zile
în jurul pământului

Cum omori timpul

întâlnești un meseriaș
îl pui să sape grădina,
se va dezbrăca tacticos,
își va arăta trupul în salopetă,
alături îi pui băutura, țigările, hârlețul,
aștepți la rând după sticla cu băutură,
soarele se va ridica încet,
treptat plictiseala va colora cerul apoi va înclina ceasul
în defavoarea ta,
te uiți după degetele sale ce țin țigara
scrumul se strânge la picioarele tale,
cerul se înverzește privindu-te
tu însă rămâi calm,
răspunzi sec la întrebările artizanului,
fără să clipești te va întreba dacă ai copii
el cu siguranță are cel puțin doi care sunt mari plecați în afară,
îți aduci aminte
că timpul curge în defavoarea ta,
apoi auzi cum își înjură soția că nu-i spală și nu-i gătește
te va înjura și pe tine că nu-i dai pace