poeme
IOAN VINTILĂ FINTIȘ

Poeme

Articol publicat în ediția 4/2021

O bacoviană

I

cel pribeag
cel singur
cel pustiu

iubita mea de noiembrie
cântă prin burnița roșie

parcurile sunt
uriașe patinoare de ceață
ea balerina
cuprinde cu un dans
clipele secundele

totul se descompune
flautul și harpa
tamburina de brumă
și începutul de sunet

II

la margini de orașe
abatoare de fluturi

ninge molcom
eu rătăcesc
într-o ceremonie
bacovian
materia se destramă
și o aud pe ea plângând

III

ceața adoarme pe mesteceni
ești doar un vis
la marginea câmpiei

magii vestesc lumina
pe mine cel îngândurat

nedumerit
cioplesc în piatră cuvinte

înnobilez cu ele
bibliotecile frigului
pentru ultima cină

IV

sunt părăsit de trup
între coperți cuvintele plâng
tu ai rămas pentru mine
iubita de noiembrie

V

bat clopote în dealuri
orașul se prăbușește din vis

tu nu mai ești
te-ai rătăcit într-un cântec
vântul îl fredonează
pe patinoare

VI

la școala suferinței am trudit
versurile s-au înșirat cum roua
într-o dimineață
pe câmpia Iordanului
botezându-mă tu Doamne
cu flori de lămâi în grădină