Controversa dacă William Herschel trebuie sau nu considerat descoperitor al lui Uranus a rămas deschisă. Obiectul găsit în Gemenii în noaptea de 13 martie 1781 fusese anunţat de el ca descoperire a unei noi comete – şi abia calculele orbitei făcute de rusul Lexell au dovedit ulterior că era vorba de fapt de o nouă planetă. Dar parcă disputa dintre John Adams şi Le Verrier pe întâietatea predicţiei lui Neptun, ori descoperirea Americii împărţită între Amerigo Vespucci şi Columb, s-au clarificat? Cert este că telescopul său mamut cu oglindă de 122 cm i-a adus violoncelistului originar din Hanovra mai multă celebritate decât i-ar fi adus 122 de concerte la curtea regelui George III al Angliei, şi nici un alt scripcar n-ar fi frecat la arcuş cu sacâzul într-o viaţă de om cât a şlefuit Herschel cu propria mână la sute (!) de oglinzi concave. Graţie lor au fost descoperiţi sateliţi precum Titania, Oberon, Mimas, Enceladus, anotimpurile marţiene, norii jovieni, forma spirală a galaxiei, radiaţiile infraroşii, stelele variabile şi – mai presus de toate – existenţa stelelor duble (prima confirmare a universalităţii legii gravitaţiei), domeniu al cărui indiscutabil părinte a fost Herschel. În plus, a mai observat o sumedenie de roiuri stelare şi nebuloase, publicând trei cataloage cu 2.500 asemenea obiecte – comparativ cu cele doar 103 listate anterior de Messier – şi părea născut pentru aşa ceva, dotat fiind cu o vedere excepţională (putea separa cu ochiul liber cele Şapte Surori din Pleiade). Dar poate cea mai avansată noutate adusă de el a fost ipoteza pluralităţii galaxiilor, extraordinară pentru o epocă în care papalitatea încă mai interzicea pe Copernic în infamul Index librorum prohibitorum. În schimbul acestui tezaur lăsat posterităţii de Herschel, dezvoltat apoi de fiul său John şi de sora Caroline – astronomi şi ei, răposaţilor le-a fost consacrat câte un crater lunar. Bun şi ăla. Să fie primit!
De peste 19 ori mai îndepărtat de Soare decât noi, Uranus nu mai e accesibil decât instrumentelor optice, chiar dacă măsoară cât patru Pământuri. Din pricina marii depărtări, acolo lumina zilei este de 400 de ori mai slabă decât aici, iar frigul coboară spre –214°, de-ţi îngheaţă şi conductele gândirii. Totuşi, electroincandescenţa poate încălzi straturile superioare ale atmosferei până la 477° în timpul zilei, iar presiunile enorme din adâncuri ar putea încălzi oceanul de amoniac şi apă. Explicaţia este durata de 42 ani tereştri a unei zile la poli, deoarece planeta „se dă de-a dura” pe orbită, avându-şi axa orizontală, aşa încât, făcând un tur în jurul Soarelui în 84 ani, îndreaptă către el un pol sau altul câte 42 ani la rând. Ieşită din comun e şi rotaţia axială inversată, de ceasornic, anomalie pe care doar Venus o mai are. Altfel, globul uranian, de o nuanţă peruzea caracteristică metanului rece, e destul de anost, lipsit de detalii. Dintre „accesorii”, cele 11 inele, unele „păstorite” asemeni celor saturniene, sunt şi ele obscure.
Sateliţii în schimb se remarcă prin numele lor furnizate de teatrul lui Shakespeare şi Alexander Pope, caz unic în întregul sistem solar : Titania, Oberon, Ophelia, Cressida, Desdemona, Juliet, Portia, Cordelia, Prospero, Ariel, Caliban cu mă-sa Sycorax, Trinculo,
Puck etc. Mai mare risipa să vezi inepuizabilul nomenclator de personaje shakespeariene alocat unui sistem de numai 27 sateliţi (din care unii încă anonimi), în loc ca naşii lor să-l fi pus mai degrabă în slujba nevoilor familiei mult mai numeroase a lui Saturn. Stocul de antichităţi fiind pe terminate de când cu înmulţirea descoperirilor din ultimii ani, cei mai noi sateliţi saturnieni au primit nişte nume mitologice inuite, norvegiene ori celtice aşa de pocite, că dacă încerci să le pronunţi te îneci cu ele (Suttungr, Thrymr, Ijiraq, Mundilfari, Albiorix, Kiviuq, Siarnaq etc.) iar mulţi alţii au rămas doar cu numerotarea provizorie de catalog. Câtă irosire! Vasăzică, mitologia noastră naţională pute de-atâtea legende vii şi nume limpezi (Dani Prinţu Banatului, Vali Vijelie, Florin Salam, Adi Minune, Lae Guţă, George Strugurel, Viorel Fundament etc.), iar tu iei de la vikingi şi eschimoşi bazaconiile alea cacofonice? Greu de înţeles mai e şi astronomia asta!