viața literaturii
Ion Bogdan Lefter

Cercul Literar de la Sibiu – date și titluri

Articol publicat în ediția 11-12/2021

Încheiat ca fenomen istoric, Cercul Literar de la Sibiu își tot sporește consistența grație recuperărilor editoriale și ca urmare a numeroaselor exegeze care-i dezvăluie noi și noi fațete. Fondată în perioada de refugiu al Universității din Cluj, după „dictatul” de la Viena din 1940, gruparea și-a văzut activitatea întreruptă brutal de instalarea regimului comunist la sfârșitul lui 1947, dar a revenit ulterior prin prezențele individuale ale membrilor inițiali în viața literară și pe piața editorială de după liberalizarea limitată de la mijlocul anilor 1960, până relativ recent, cât timp au existat supraviețuitori. Ultimii par să fi fost longevivii Nicolae Balotă, ajuns la aproape 90 de ani, stins pe 20 august 2014, și Ovidiu Drimba, ajuns la 95 și jumătate, dispărut pe 29 aprilie 2015.

Date de „tablou sinoptic”

Pentru un „tablou sinoptic” al Cercului…, în ordinea datelor de naștere (pe baza informațiilor din „surse deschise” – dicționare și istorii literare etc.):

Eugen Todoran – 21 noiembrie 1918-9 august 1997;

Ion D. Sîrbu – 28 iunie 1919-17 septembrie 1989;

Ovidiu Drimba – 2 septembrie 1919-29 aprilie 2015;

Cornel Regman – 28 noiembrie 1919-14 iulie 1999;

Radu Stanca – 5 martie 1920- 26 decembrie 1962;

Ion Negoițescu – 10 august 1921-6 februarie 1993;

Ștefan Aug. Doinaș – 26 aprilie 1922-25 mai 2002;

Deliu Petroiu – 24 august 1922-18 aprilie 2008;

Eta Boeriu – 23 februarie 1923-13 noiembrie 1984;

Ioanichie Olteanu – 13 august 1923-29 martie 1997;

Nicolae Balotă – 26 ianuarie 1925-20 august 2014;

Radu Enescu – 12 iulie 1925-22 iulie 1994;

Dominic Stanca – 31 ianuarie 1926-26 iulie 1976;

Ovidiu Cotruș – 24 februarie 1926-12 septembrie 1977.

Viorica Guy Marica – născută în 1925 – a făcut ulterior carieră de critic și istoric al artei.

Dintre semnatarii Manifestului Cercului Literar, de fapt Ardealul estetic. O scrisoare către d. E. Lovinescu a „Cercului literar din Sibiu“, publicat în numărul din 13 mai 1943 al ziarului Vremea, nu circulă informații despre Ion Oană și Romeo Dăscălescu, iar Damian Silvestru se știe că a fost pseudonimul lui I. Negoițescu, autorul de facto al „manifestului”, asumat ca atare prin includerea, atunci când s-a putut, imediat după căderea regimului comunist, în volumul propriu În cunoștință de cauză (Dacia, 1990). Înainte de plecarea din țară în 1980, Negoițescu alcătuise o culegere de Texte critice lovinesciene (Ediție îngrijită, studiu introductiv și tabel cronologic de I. Negoițescu, Editura tineretului, 1968) în care inclusese Răspunsul lui E. Lovinescu la manifestul „Cercului literar” din Sibiu, menționat de Lovinescu drept „«manifestul» Cercului literar din Sibiu” (p. 367), iar în Tabelul cronologic redactat de Negoițescu drept „manifestul Cercului literar din Sibiu [în această grafiere – n.m. I.B.L.], prin care un grup de tineri scriitori aderă la ideile estetice ale lui E. Lovinescu, primejduite de fascism” (p. 380), modalitate de a pune în circuitul public ideile din scrisoarea programatică a junilor din 1943 comentate de marele critic în numărul din 28 mai al aceluiași ziar.

Informații puține sau deloc despre Ilie Balea, Alexandru Cucu, Arthur Dan și alții care au „gravitat” în jurul grupului sau au publicat în Revista Cercului Literar.

Mai vârstnici au fost Victor Iancu și Wolf von Aichelburg:

Victor Iancu – 30 iunie 1908-31 martie 1981 – absolvise Literele și Filozofia la București, apoi studiase la Viena și, ani buni, la München (cu doctorat obținut în 1936). Devine asistent de Estetică la Cluj și se refugiază la Sibiu odată cu Universitatea, „fraternizând” cu grupul de studenți care vor forma Cercul Literar…

Wolf von Aichelburg – 3 ianuarie 1912-24 august 1994 – se stabilise în copilărie, împreună cu familia, în Sibiu, absolvise Literele la Cluj în 1934, lucrase în București în intervalul 1941-1944, când grupul prindea contur în perioada refugiului, avusese prime contacte încă din acei ani, dar se apropiase efectiv de Radu Stanca, Negoițescu și ceilalți din 1945, când se reîntoarce în orașul de pe Cibin și semnează câteva articole în Revista Cercului Literar cu pseudonimul Toma Ralet.

Francezul Henri Jacquier – 25 septembrie 1900-19 aprilie 1980 – era și el profesor al Universității în anii de refugiu, lector la Franceză, și le-a fost apropiat „cerchiștilor”, susținându-i și publicând alături de ei în Revistă…

Bibliografie „cerchistă” recentă

Descoperirile din arhive rămase în urma autorilor Cercului Literar de la Sibiu, recuperările de texte apărute în periodice și neculese în volume antume sau reeditările propriu-zise, de obicei revăzute sau cu adaosuri, anexe etc., au multiplicat spectaculos bibliografia de referință. Aici – un inventar orientativ, cu siguranță incomplet.

Începând cu esențiala recuperare a colecției periodicului în jurul căruia s-a conturat gruparea: Revista Cercului  literar (Ediţie îngrijită de Dan Damaschin, Prefaţă de Petru Poantă, Dacia,  2002).

Pe autori:

Radu Stanca: Aquarium. Eseuri programatice (Selecția textelor și cuvânt înainte de Ion Vartic, Ediție îngrijită de Marta Petreu, Biblioteca Apostrof, 2000, reluată la Tracus Arte, 2012, cu un sumar de articole extins; titlul îl alesese autorul pentru un proiect de culegere de eseuri păstrat în ciornă în arhiva familiei), Turnul Babel. Teatru (Ediție îngrijită și prefață de Irina Petraș, Colecția „Cercul literar de la Sibiu”, Paralela 45, 2000), Doti (Ediție îngrijită și prefațată de Ioana Lipovanu, Cartea Românească, 2011).

Ion Negoițescu: Straja dragonilor, primele două capitole de memorii lăsate de autor (Ediție alcătuită și prefață de Ion Vartic, Epilog de Ana Mureșanu, Biblioteca Apostrof, 1994), Scriitori contemporani (Dacia, 1994, reluată la Paralela 45, Colecția „Cercul Literar de la Sibiu”, 2000), Ora oglinzilor. Pagini de jurnal, memorialistică, epistolar și alte texte cu caracter confesiv  (Ediție îngrijită, prefață și note de Dan Damaschin, Dacia, 1997), Dialoguri după tăcere. Scrisori către S. Damian (pe copertă: Ion Negoițescu către S. Damian. Dialoguri după tăcere [cu o prefață, Pe peron, în așteptare, de S. Damian] (DU Style, 1998), Primăvara elvețiană și alte proze (Ediție îngrijită de Ioan Milea, Colecția „Cercul literar de la Sibiu”, Paralela 45, 1999), Din însemnările unui cosmopolit (Ediţie îngrijită de Dan Damaschin,  Paralela 45, Colecţia „Cercul Literar de la Sibiu”, 1999), Despre E. Lovinescu (Ediție îngrijită și note de Dan Damaschin, Paralela 45, Colecția „Cercul Literar de la Sibiu”, 1999), corespondență, interviuri, alte mărturii în Caietele Ion Negoițescu (supliment al revistei Dialog, Dietzenbach, Hessen, Germania, 2002), De la „elanul juvenil” la „visatul Euphorion” (Publicistica de tinerețe: 1938-1947) (Ediție alcătuită de Lelia Niculescu, Casa Cărții de Știință, 2007). Continuă să fie așteptată publicarea jurnalului lui Negoițescu. E în curs de publicare în revista Apostrof, în foileton, o amplă Declarație scrisă de autor în închisoare, în 1963 (75 de pagini de manuscris recuperat de Alexandru Ruja din Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității – CNSAS, cu o introducere la primul episod intitulată I. Negoițescu. O altfel de autobiografie, în Apostrof, nr. 10 (377), octombrie 2021, p. 13-14; textul – la p. 15-19).

Eta Boeriu: Din pragul frigului statornic. Antologie (1971-1984) (Cu o prefață de Gheorghe Grigurcu, Selecția și îngrijirea textului de dr. I.N. Boeriu, Colecția „Cercul literar de la Sibiu”, Paralela 45, 1999).

Ovidiu Cotruș: Titu Maiorescu și cultura română (Ediție îngrijită de Cornel Ungureanu, Colecția „Cercul literar de la Sibiu”, Paralela 45, 2000), Opera lui Mateiu I. Caragiale (Ediția a II-a, Colecția „Cercul literar de la Sibiu”, Paralela 45, 2001).

Ștefan Aug. Doinaș: Arta dialogului ([convorbiri din rubrica pe care autorul a susținut-o, sub același titlu, în revista Secolul 21], Cu o postfață de Ion Vianu, Fundația Culturală Secolul 21, 2003), Jucătorul de șah ([Antologie de Gellu Dorian], Note bio-bibliografice de Aurel Sasu, Postfață de Mircea A. Diaconu, Colecția „Poeți laureați ai Premiului național de poezie „Mihai Eminescu”, Paralela 45, 2010), Trandafirul negru. Poeme rostite la Radio (1970-2002) (Ediție îngrijită de Marius Chivu, Casa Radio, 2012).

Cornel Regman: Agârbiceanu și demonii. Studiu de tipologie literară (Ediția a doua revăzută și adăugită, Colecția „Cercul literar de la Sibiu”, Paralela 45, 2001), Reflexii și reflexe. Aforisme vesele și triste (Ediția a doua revăzută și adăugită, Îngrijirea textelor, notă asupra ediției și notă bio-bibliografică de Ștefăniță Regman, Cuvânt-înainte de Alexandru Paleologu, Postfață de Emil Hurezeanu, Curtea Veche, 2011), Poeți și prozatori tineri în anii ’70-’90. Comentarii critice și alte scrieri (Prefață de Gheorghe Grigurcu, Ediție îngrijită de Ștefăniță Regman, Muzeul Literaturii Române, 2015).

Ioanichie Olteanu: Turnul și alte poeme (Ediție îngrijită, prefață, tabel cronologic, note, bibliografie și repere critice de Ioan Milea, Eikon, 2012)

Cel mai abundent editat/ reeditat – Nicolae Balotă, cu o multitudine de recuperări și reluări în alternanță la Editura Ideea Europeană/ EuroPress Group, prima fiind parte dintr-al doilea, Colecția „Ediții definitive” mutându-se de la o titulatură de casă editorială la cealaltă (indicate în continuare cu siglele IE, respectiv EPG; cu precizarea că mă abat aici de la regula inventarierii de opuri postume, căci editura și grupul au continuat în postumitatea autorului ceea ce începuseră în ultimii săi ani de viață și sub indicațiile sale, drept care n-am găsit util să fracturez un proiect cu continuitate antumă-postumă): De la Homer la Joyce. Eseuri (IE, 2007), apoi, în „Ediții definitive”, Caietul albastru (2. vol, IE, 2007, reluată în 2019; princeps: 2. vol, Universal Dalsi, 2000), Literatura germană. De la Sturm-und-Drang la zilele noastre (EPG, 2007; princeps: Dacia, 2002), Literatura franceză. De la Villon la zilele noastre (IE, 2008; princeps: Dacia, 2001), Opera lui Tudor Arghezi (EPG, 2008; IE, 2020 ca Opera lui Arghezi [fără Tudor]; princeps: Editura Eminescu, 1979, reluată la aceeași editură în 1997), Peregrin prin patria cuvintelor (EPG, 2009). Ediții electronice: Peregrin… (e-book, EPG, 2013), De la Homer la Joyce (e-book, IE, 2015), Literatura franceză (e-book, IE, 2019), Opera lui Arghezi (e-book, IE, 2020), Caietul albastru (e-book, IE, 2020). Și din nou reluate: Literatura franceză și Literatura germană (IE, Colecția „Opere fundamentale”, 2021). Distinct: Abisul luminat (Ediție îngrijită de Carmen Elena Andrei, Cartea Românească, 2018 – alte fragmente, neincluse în volum, fiind publicate, pe când autorul era în viață, în Apostrof nr. 3/ 2001, 2/ 2003 etc.). Alte recuperări antume de texte ale sale – în Nicolae Balotă 75 (Biblioteca Apostrof, 2000, volum numerotat ca apariție dublă a revistei, nr. 1-2 (116-117), [ianuarie-februarie], 2000).

De menționat și dialogurile și documentele restituite de Farkas Jenő în Cvadratura cercului în dialog cu patru cerchiști: I. Negoițescu, Ștefan Aug. Doinaș, Nicolae Balotă, Cornel Regman ([pe pagina de titlu – supratitlul Perspective budapestane], Cu o prefață de Marta Petreu, Muzeul Literaturii Române, 2014).

Alte inedite – în numere sau grupaje de revistă: în Secolul 21, numerele Doinaș (nr. 1-6/ 2003) sau Doinaș la o dublă comemorare (nr. 1-6/ 2013), în Manuscriptum, număr Regman. Negoițescu. Stanca. Olteanu. Doinaș. Sîrbu (nr. 1-4 (163-166), 2012, coordonator editorial: Ștefăniță Regman), numeroase grupaje Radu Stanca, Ion Negoițescu, Nicolae Balotă etc. în Apostrof, la rubrica „Dosar”, documente recuperate în Viața Românească, revistă condusă înainte de 1990 de către Ioanichie Olteanu, în Euphorion, lunar sibian fondat în 1990, sub „patronajul” lui Doinaș, apoi, după dispariția acestuia, al lui Balotă, titlul fiind cel al proiectului de revistă al „cerchiștilor” de după etapa sibiană, neconcretizat. Și așa mai departe.