cronica filmului
Ioan-Pavel Azap

Memorie și cinematograf

Articol publicat în ediția 2/2022

Pentru cine urmărește cu un minim interes fenomenul, este de domeniul evidenței că ultimele decenii au marcat o evoluție, dacă nu spectaculoasă la prima vedere, cu siguranță constantă în domeniul criticii de film din România, atât din perspectiva istoricilor celei de a șaptea arte cât și a criticii de întâmpinare. Au văzut lumina tiparului, după 1990, istorii ale filmului românesc de ficțiune (Călin Căliman) și de animație (Dinu Ioan Nicula, Dana Duma), dar și ale filmului din Balcani (Marian Țuțui), lucrări dedicate Noului Val Românesc (Doru Pop, Dominique Nasta, Andrei Gorzo), volume de cronici și comentarii care ilustrează evoluția „la zi” din aceste ultime decenii a cinematografiei românești și mondiale (Călin Stănculescu, Andrei Gorzo, Alex Leo Șerban) ș.a.m.d. De reținut faptul că s-au implicat în acest demers nu doar instituții de profil, cum ar fi Uniunea Cineaștilor, ci și edituri care susțin literatura de profil prin colecții, cum ar fi Polirom sau NOI Media Print, dar și, de pildă, Școala Ardeleană sau Tact din Cluj-Napoca. În rândurile care urmează ne vom opri asupra unei cărți apărute la sfârșitul anului trecut la editura NOI Media Print: Memorie și film de Marius Șopterean.

De mai bine de un deceniu editura NOI Media Print promovează o colecție remarcabilă dedicată îndeosebi cineaștilor români1, colecție în care au apărut câteva zeci de titluri, monografii critice ale unor nume de referință din cinematografia românească semnate de nu mai puțin prestigioși critici și istorici de film2. Colecția nu este dedicată exclusiv filmului românesc, dovadă volumul lui Marian Țuțui3 despre filmul din Balcani sau cartea Izabelei Bostan, aflată sub tipar, dedicată filmului muzical american.

În această din urmă „categorie” se înscrie și Memorie și film semnată de regizorul și profesorul universitar Marius Șopterean. Memorie și film nu este un compendiu de istorie a filmului, deși informațiile și datele de factură istorică nu lipsesc. Nu este nici un dicționar de cinema in nuce, deși succesiunea de portrete ale cineaștilor analizați critic aici te poate duce cu gândul la un astfel de demers. Și, cel mai important, nu este nici un capriciu auctorial. Este câte o fărâmă din toate acestea, dar și ceva mai mult. Memorie și film este o incursiune, o „imersiune” în marea cinematografie a lumii prin medalioanele consacrate unor monștrii sacri – de la Lumière și Mélies, „protopărinții” celei de-a șaptea arte, la Griffith și Dziga Vertov, Chaplin și Murnau, Erich von Stroheim și Serghei Eisenstein, Fritz Lang și Buñuel, George Cukor și Jean Renoir, Leni Riefenstahl și Ernst Lubitsch, Orson Welles și Laurence Olivier, Jean Georgescu și Vittorio de Sica4 – și prin „devoalarea” modului în care au ajuns să vadă lumina marelui ecran capodopere cinematografice precum Intoleranță sau Omul cu aparatul de filmat, Nanook sau Cântărețul de jazz, Metropolis sau Nimic nou pe frontul de vest, Arsenic și dantelă veche sau Triumful voinței, Iluzia cea mare sau Jezebel, Diligența sau Cetățeanul Kane, Ninotchka sau O noapte furtunoasă ș.a.m.d. Bogăția de informații cuprinsă în aceste „tablete” este concurată, completată mai bine spus, de harul de povestitor al lui Marius Șopterean care transformă fiecare text într-o mica povestire, într-o nuvelă sau un scenariu în care evoluează și sunt descrise personaje și întâmplări reale.

Memorie și film este o carte despre magia cinematografului, dar este totodată și o carte de aventuri. Aventura creației, lungul drum al filmului de la faza de idee, de scenariu până la a vedea lumina marelui ecran. Este și un aide-mémoire amintindu-ne de filme și cineaști fără de care lumea ar fi cu siguranță altfel, mai săracă și mai tristă. Este și o reverență adusă cinematografului de altădată, când magia marelui ecran ținea de miracolul basmului, când spectatorul nu era atât de grăbit ca în zilele noastre, având răgaz să adaste și asupra poveștii, nu doar a succesiunii cât mai rapide de imagini.

Memorie și film poate fi „revendicată” de către orice spectator, cinefil sau nu, pentru că este genul de carte după lectura căreia simți o ușoară părere de rău că nu ai scris-o tu. Bucuria întâlnirii cu acest volum semnat de Marius Șopterean poate fi depășită numai de bucuria de a vedea filmele despre care se vorbește în această carte, preferabil în atât de nostalgica penumbră a sălii de cinema.

De reținut că oricare dintre „capitolele” acestei cărți constituie nucleul unei posibile micromonografii a cineastului în cauză.

––––––

1 Coordonator de proiect: Arpad Harangozo, editor: Emil Stanciu.

2 Radu Gabrea (Călin Stănculescu), Jean Georgescu (Viorel Domenico), Jean Negulesco (Manuela Cernat), Mircea Veroiu și Mircea Săucan (Marian Sorin Rădulescu), Elisabeta Bostan, Dan Pița, Mircea Daneliuc, Florin Mihăilescu, Nicolae Mărgineanu (acestea din urmă semnate de Titus Vîjeu) ș.a.m.d.

3 Frații Manakia și imaginea Balcanilor.

4 Dar și: Edwin S. Porter, Robert Wiene, Victor Sjöström, Robert Flaherty, Alan Crosland, Joris Ivens, Lewis Milestone, Karl Freund, Henry Hathaway, William Wyler, John Ford, Michael Curtiz, Frank Capra, John Huston, Raoul Walsh.