în românește de Nora Iuga
conversație despre lună
te-am întrebat odată
învăluită cum erai în acea
depărtare care ne separa
cum e chibritul în cutia de chibrituri
de ce percepem
luna din ce în ce mai des
ca pe un etern simbol al morții
Månen berättar mig i silverne runor
om landet som icke är.
și tu ai spus
că erau schimbătoarele faze
ale lunii care ne duc cu gândul la timp
și ce-i timpul
ai mai spus
dacă nu
adăpătoarea morții ?
Bajo la luna gitana,
las cosas la están mirando
y ella no puede mirarlas.
oare nu timpul te-a creat pe tine
și pe mine și labirintul
încâlcit de pași
de lacrimi și de gânduri
unde drumurile
pot trece
pragul suportabil
Vergine luna, tale \
è la vita mortale.
poate am putea
exista în afara timpului
de’ndată ce încetăm
să călătorim
în căutarea unui ac
nu fiindcă am fi găsit ceva de preț
sau doar c-am obosit.
Intatta luna, tale
è lo stato mortale.
dar nu ne-am născut noi
exact din
ăst’perturbator
care a creat depărtările
cutiile de chibrituri
și petalele
unei întâlniri?
înainte ca luna cu instinctul ei de ghid al morții
fiindcă luna e
luminatorul nopții
și un fel de opozant al soarelui
și dacă astrul zilei
e simbolul vieții
ce simbol ar putea
să-i mai revină lunii?
sigur, oare nu ne întâlnim noi
noaptea să aflăm
singuri acel peisaj pulsatil
al celuilalt eu aproape uitat?
nodul amintirilor noastre
tu nu ești
amintirea ta
pe care o port în mine
tu mi-ai lăsat-o calculat
cum uiți un vechi pulover
pe un scaun
după o vizită
pentru zilele ce vin
într-o odaie liniștită
fiindcă știai de atunci
cum norii se pot aduna
și ce pierduți am fi
când absența luminii
ar prinde un fel de rugină
care ne împiedică
să vedem nuanțele albastre
cum te-ai teme
că s-ar putea să fiu în continuare identic
cu cel din amintirea ta
pe care n-ai putut evita
s-o îngropi adânc în tine
așa încât
la atingerea ei
ai putea deveni iar
amintirea ta trăită
aceea la care n-ai mai reușit să ajungi
fiindcă nu mai puteai
să-ți amintești
nici scaunul
nici iertarea
neîncetat așteptând
iubita mea
nu există
lumini obosite
pe suprafața oceanului
nu există
bărci care
poartă dorințe împlinite
nu există rugăciuni
destul de arzătoare
să poată împiedica
moartea unui om
dar există cineva
care așteaptă pe verandă
seară de seară
pasul tău
deși niciodată el
n-a fost surprins
de evidența
prezenței tale înrudite
cu a lui