miscellanea
ION BUZAȘI

Profesori aromâni în Bistrița și Năsăud

Articol publicat în ediția 7-8/2022

Acesta este titlul celei mai recente publicații Arhivele Bistriței, Anul VII, Fascicula 1 (19), apărută și coordonată prin grija medicului scriitor Mircea Gelu Buta, el însuși colaborator la fiecare număr, cu unul sau mai multe articole. Sunt prezentați de astă dată, cu informații inedite sau cvasiinedite doi profesori-scriitori, care au fost și profesori la Bistrița și Năsăud. Aș asemăna publicația cu revista întemeiată de Perpessicius, care publica de preferință scrieri, date și informații inedite. Este de asemenea o contribuție la bogatul capitol al aromânilor în cultura și literatura română care numără scriitori și oameni de cultură de la Dosoftei și Dimitrie Bolintineanu până la N. Batzaria (Moș Nae), îndrăgitul autor de literatura pentru copii și Toma Caragiu, Hristo Cândroveanu, sau Ion Caramitru.

Despre acești doi scriitori aromâni Ion Cutova și Teohar Mihadaș avem aici evocări semnate de scriitori care i-au cunoscut și i-au apreciat, unii le-au fost elevi ca: Aurel Rău, Mircea Gelu Buta, Viorel Rus, Cornel Cotuțiu. Sunt personalități literare care au trăit dramatic vremuri zbuciumate ale istoriei. Născuți în Grecia, vorbitori ai dialectului aromân, după studiile elementare în locurile natale, urmează liceul la școli de elită cu profesori care erau veritabile autorități catedratice. Țin minte cât de entuziast vorbea Teohar Mihadaș despre profesorul Domnaru de la liceul „Timotei Cipariu” din Dumbrăveni; Ion Cutova urmează liceul la Tg. Mureș, și pentru un an, 1950, este primarul orașului Năsăud, dar își dă repede seama că nu este „omul potrivit” orânduirii care începuse – și trece la catedră –, alternând predarea la clasă cu har didactic cu scrisul în tihna locuinței sale. Mai dramatică este viața lui Teohar Mihadaș, fire vulcanică și bătăioasă, poreclit „Haiducul”, căruia pe baza Dosarului de la C.N.S.A.S., profesorul Viorel Rus îi alcătuiește o biografie ce-l singularizează între scriitorii români. De altminteri, romanele sale Tărâmul izvoarelor, Frumoasa risipă, Pe muntele Ebal cuprind numeroase elemente autobiografice. Cornel Cotuțiu prezintă participarea scriitorului la Cenaclul „Saeculum” de la Beclean, unde la împlinirea vârstei de 65 de ani i se organizează o emoționantă omagiere, unde, spre uimirea sa admirativă apare și Monahul de la Rohia, N. Steinhardt, care rostește câteva cuvinte ce l-au emoționat profund pe cel sărbătorit: „Consider aromânii ca fiind un fel de aristocrați ai gândirii și ai simțirii românești. E o mare satisfacție, o mândrie să poți afirma: Sunt prietenul unui aromân”.

Dezavuând literatura proletcultistă, au publicat târziu și puțin, scriind așa cum se spune o literatură de sertar: epopeile tragi-comice ale lui Ion Cutova, Moisiliada și Husariada, cu referințe biografice la personaje cunoscute din urbea năsăudeană, dar și cu învăluite alegorii la adresa epocii. Tot în anii târzii a publicat traducerea în grecește a Cronicii lui Stavrinos despre Mihai Viteazul, scriere importantă a literaturii noastre vechi.

Contribuții de istorie literară și evocări nostalgice, paginile numărului recent din Arhivele Bistriței este o apariție ce se cuvine să fie consemnată elogios.