poeme
GHEORGHE GRIGURCU

poeme

Articol publicat în ediția 10/2022

Scriptor

Să scrii să tremuri să afli să scrii
peisajele jucându-se cu noi de-a v-ați ascunselea
umbrele ce nu sunt decât miezul ușor al lucrurilor
gemetele egoiste ce le indică drumul
memoria ce nu lasă nimic să dăinuie
incomensurabilul măsurând doar despărțirile scurte
așadar să scrii să tremuri să afli să scrii
gata parcă a înota vijelios ca pe vremuri când nu știai
să înoți cum nu știi nici acum.

Reducții

Un uragan se subțiază până poate trece
prin gaura cheii

un copac descrește descrește
până devine o singură frunză

o piatră la picioarele tale o piatră
nudă cum moartea.

Dorință

Du-mă Doamne spre trecere du-mă înainte
ca și cum m-ai duce înapoi

sub ferestrele noastre cerșetorii Amarului Târg
caută aur în Alaska gunoaielor

așază-mă cu grijă în mine însumi
așa cum m-ai așeza în Celălalt
orice-aș face norul bâzâie ca un bondar
răcoarea solară se-nvârte ca o morișcă

fă-mă să fiu o Formă fără obiect
precum orice poem
ori un obiect fără Formă
precum orice ființă.

Montană

Pe munte undeva într-o stațiune
acolo unde prieteniile se-nfiripă
cu o blândă inexactitate
asemenea ceasornicelor ieftine
acolo unde iubirile se rotesc
cu pasiunea unor giruete-n care
se-ncâlcește Soarele
și se enervează teribil
acolo unde viața și moartea
se târguiesc ca-n piață
vânzându-și una alteia
drept mici suveniruri
felurite obiecte cu care
n-au ce face de fapt
nici una nici alta.

Cotidiană

Zace așa toată ziua aceasta și trândavă
nu se-ndură să facă nimic în odăile ei
în rufele în farfuriile în hârțoagele ei
pe care le lasă deopotrivă slinoase
atât de ostenită după ce s-a străduit
să imite ziua trecută
cât a putut de bine.

Un samurai

Sosește la masă ceaiul biruitorul ceai
samurai al cerului gurii

cu aburul său de mătase
blagoslovind lenea umilind voința
fără alte țeluri decât ale trupului însuși

ale acestui trup care urmărește acum
doar să cucerească ceea ce a fost deja cucerit

doar să recunoască ceea ce a fost recunoscut deja
(n-ar fi asta cumva biruința ultimă?).

Domestică

Șterge Soarele de praf ca pe-o mobilă
lustruiește-l cu gândul dus în altă parte

apoi deretică-n continuare fă ordine-n
restul odăii năpădit de umbrele ude
ale unei ploi care n-a căzut niciodată

și-n cele din urmă du-te la fereastră privește
copia de pe cer a Soarelui din casa ta
atât de izbutită încât juri că e cel adevărat.

Locuri

Aici și dincolo sunt plantele auzi
cum se scurge prin ele infinitul
ori simple lemne tăiate deprinse
să piardă vremea ori stratificările
de ore calcaroase peste care
lucesc speranțele tot mai
indiferente încât autobuzele rurale
nici nu mai opresc în dreptul lor.
Deus absconditus

Dumnezeu se-ascunde aidoma unui șarpe
într-o gaură de șarpe

Dumnezeu se-ascunde aidoma unei furnici
într-un mușuroi de furnici

Dumnezeu se-ascunde-n cerul
în care te-ascunzi și tu.