DULCEA SPAIMĂ A LUCRURILOR
în camera din splaiul unirii unde a tăcut canarul
am pus o linguriță de miere pe clanță
ca să învețe ușa cum e să treacă în neființă
mama zicea că trebuie să închid ochii
când moare un lucru
altfel se întoarce și mă trage de păr noaptea
dar cine s-o asculte?
priveam direct prin pielea patului
cum fiecare cui avea o rană în jur
și pilota
acel animal bătrân
respira pe sub călcâie
în dreapta
pe noptieră
stătea leșinată o sticlă goală
în care am prins prima noapte fără tine
fotoliul gemea de-atâta rugă
(nu se mai așezase nimeni în el de când ai plecat)
țesătura lui începuse să moară în formă de trup
am întors tablourile cu fața la perete
ca să nu vadă cum îmi curg ochii
în acvariu
peștele șchiop
se izbea de geam ca și cum voia să iasă din mine
mama zicea să nu vorbesc lucrurilor
că iau din mine o cameră cu o ușă mai mare
decât cea în care a tăcut canarul
că fiecare zi va deveni o trusă cu scule
însă eu nu voi putea repara nimic
ci voi desface
rugină cu rugină
șurub cu șurub
vecina din blocul 10 (apt. 45) care mi-a vândut un pont:
Noapte bună, pui iubit!
DE-ALE GURII
Doamne
dacă ești acolo
dă-mi o țigară
nu de alta
dar am obosit să ard singur
îți spun direct
fără tămâie
că lumea asta arată ca un șantier părăsit
Doamne
dacă ai timp
verifică-ți easybox-ul că
ți-au intrat prea multe comenzi neonorate
și nu mai trimite îngeri
ei sunt buni doar la muzică
dar când e vorba de plătit întreținerea
nu-și bagă aripile nicăieri
Doamne
nu-ți cer să repari nimic
doar să te așezi o clipă pe scaunul meu rupt
să bei din berea mea caldă
și să vezi cum e să trăiești printre reclamele
care urlă mai tare decât profeții
și dacă te-apucă mila
nu pentru mine
ci pentru femeia
care mă iubește ca pe un continent scufundat
lasă-i în palmă o fărâmă de stea
să știe că lumina încă nu s-a terminat
CIȘMIGIU
mama
am visat că ți-am bătut moartea
cu o bâtă de baseball
până a uitat să respire
că i-am scos dinții
și i-am înlocuit cu violete
că am legat-o de o bancă
din Cișmigiu
să se cace porumbeii pe ea
că i-am înfipt o ramură de măslin
în stern
că am scuipat-o cu vorbele tale
că i-am pus în palme sarea de sub pat
că i-am dat să bea din mătrăgună
mama
am visat că i-am înfipt degetele tale
în ochi
că i-am citit rugăciunea ta preferată
că i-am tăiat gleznele
ca ea să rămână acolo
în Cișmigiu
cu violete-n dinți
și porumbei pe umeri
în timp ce tu
mama
să-ți poți păstra rochia albă
mama!