Rugă poeților ascunși după nori
celor care au plătit bir pe cuvânt
și celor care acum
cu mâna mea, scriu
când semnez o carte, plâng
pentru poeții care cred odată cu mine
în libertatea de a se naște
cu moartea în brațe
și au forța să dea cu ea de pământ
cred în libertatea de a fluiera
până se preschimbă în rai
iadul de pe lume
lângă ochiul de piatră mă rog
trimite, Doamne, cerbii
să soarbă lacrima
În lumea ta ciudată
copilul întreabă chat gpt
cum se modelează puiul de privighetoare
tu, omul din poveștile pe care nu
le mai citește nimeni la culcare
îi spui că aici poposeau cândva
păsări călătoare, cântătoare
cărau paie în cioc făceau cuib
își învățau puii să zboare
toamna plecau în țările calde
primăvara se întorceau în același loc
au dispărut când au găsit în copaci butoane
becuri colorate, leduri, senzori
nu te speria, copile, au cipuri le putem localiza
fiecare pasăre e programată pe limba ei
vin în fiecare zi în lumea ta ciudată
cu o tablă neagră și cretă colorată
îți desenez îți explic lumea adevărată
mă legi cu sârmulițe cauți o priză
îți fac cununi din crengi de alun, frunze de salcie
lumea ta se va sfârși la o pană de curent
a mea va zbura pe o pană de vultur
Sunt o poetă sinceră
Mărturisesc nu mă macină niciun gând
dar ce te-ai face iubitul meu cititor
dacă te-aș întreba unde sunt când nu sunt
ai da cu cartea mea de pământ
până s-ar face găuri
să curgă lumină în iad
și ai face din iad
raiul gândurilor mele rebele
să ne păzească de rele
nu trișez chiar am un bănuț de aur
pus deoparte pentru fiecare cuvânt
care răzbate dinspre mine spre cititor
cred că la vămile gândului
s-a pus taxă pe dor
am mereu ceva pus deoparte
pentru viață și pentru moarte
nu încercați nu ghiciți ce nu vă spun
Dumnezeu va fi atât de mirat
încât își desface coada de păun
nu veniți cu arginți nu puteți cumpăra
e ascuns atât de bine în inima mea
chiar am făcut colivie
aduceți o mână de fân
pentru căprioare
puteți uita colivia deschisă
nu știe să zboare
La Zidul Poeziei
Am trecut cu bine
prin toate sfârșiturile lumii
prezise de biblie, azteci
mayași, Nostradamus nu știu
unde să îngrop sfârșitul meu
cel născut odată cu mine
ultima dorință e să pot trece
în ziua de mâine
prin pietre magice, fântâni
guri de cer, flori de colț luminate
să mă pot întoarce
în nordul zilei de ieri
să îngrop arginții lipiți de cuvinte
mi-aș cere iertare m-aș ruga să mă iert
ți-aș cere iertare te-aș ruga să mă ierți
m-aș regăsi uite cum spăl vasele amintirilor
lustruiesc bibelourile uitării
în loc să privesc cum crește o floare
să ascult cum cântă o pasăre
și mi-aș lăsa magneți lipiți pe zid
cu notițe despre ce aș vrea
să visăm că scriem împreună
Cometa Halley
am adormit din nou noi doi
de parcă m-a adus cometa înapoi
m-am trezit cu un chef nebun să fur
azurul de pe Coasta de Azur
acum pe cerul minții mele
cade o stea și pot fura
praf magic de pe coasta ta
poate argint din părul meu cărunt
s-a scuturat pe umărul tău stâng
când m-am oprit din zbor să plâng
mai cade o stea
o ultimă dorință
să evadez din trupul meu păzit de lup
azi deghizat în cucuvea
când fur azurul de pe Coasta de Azur
să muște cârtița din ziua mea