Un eveniment ce a scuturat castanii de pe Bulevardul faimos, dar, peste care, din păcate, de atunci, din 1928, s-a așezat praful uitării (au trecut, totuși, aproape 100 de ani!). A fost momentul rarisim din calendarul cultural al orașului și, totodată, unul de răsfăț al publicului ploieștean acel spectacol organizat în chiar stagiunea inaugurării teatrului Odeon („în ziua de sâmbătă, 29 octombrie 1927, ora 11 dim.”), cea mai mare sală de spectacole a vremii din „capitala aurului negru”(!). Ceea ce nu se auzise până atunci la Ploiești a devenit realitate, isprava Companiei Cărăbuș a lui Constantin Tănase, cu fantezia coregrafică și muzicală Negru pe alb, având-o în prim-plan pe faimoasa și inegalabila cântăreață și dansatoare – proaspăt naturalizată în Franța – Joséphine Baker. Cea a cărei voce era ascultată doar la radio avea să fie admirată de publicul ploieștean, în carne și oase, în rolul „sirenei tropicelor” (reluând titlul unui film – debutul cinematografic al Divei ), după care, chipurile! directorul teatrului plecase în Africa (acesta era subiectul fanteziei!), spre a o aduce în România. Distribuția spactacolului este publicată în revista Rampa de mai multe ori: Baker este Steaua neagră, Constantin Tănase joacă mai multe roluri (Directorul, Un client, Un tânăr care promite), alături de actori români (Alexandru Giugaru, Natalia Pavelescu ș.a.). De asemenea, este angajată și compania de girls din Londra, precum și Ben Horris, conducătorul de orchestră de jazz cu care Joséphine Baker a jucat în filme, care venise în România cu Syncopator`s Jazz of London și cu alți artiști internaționali.
Celebra dansatoare a sosit la București, cu Orient Expressul, în dimineața zilei de sâmbătă, 2 iunie 1928, iar a doua zi, pe 3 iunie, artista împlinea 22 de ani, fapt pentru care și-a prelungit vizita până pe 13 iunie, când a plecat la Stockholm, în cadrul turneului european în care mai dăduse reprezentații, înaintea celei de la București, la Berlin, Praga și Budapesta.
În România, Joséphine Baker va susține cinci spectacole, incluzându-l și pe cel de la Ploiești. Un motiv al acestei deplasări la 60 km. fie și pentru numai o seară – cu întreg calabalâcul pe care-l presupunea un spectacol de o asemenea anvergură (decoruri, actori, orchestră, figuranți, auxiliari etc.) – ar sta într-o explicație insinuant acceptată. Cum că finanțarea spectacolului de excepție în orașul aurului negru, unde investițiile americane în domeniul petrolier erau consistente, ar fi fost asigurată de Rafinăria Româno-Americană.
Cotidianul central Rampa – publicația exclusivă privind artele scenei românești – a făcut fastuosului spectacol Negru pe alb o reclamă insistentă, relatând, printr-o știre de la Ploiești, despre cum „(…) cassa de bilete a Teatrului Odeon este luată cu asalt”.
Aventura ploieșteană a lăsat amintiri deosebite și în memoria protagonistei, așa cum sunt ele consemnate, începând cu 1927 și permanent completate de colaboratorul ei, Marcel Sauvage, până în 2022, care se găsesc traduse în ediția de Memorii, apărută la Editura Vremea (2024).
(Informațiile provin din revista de cultură Atitudini, nr. 60 (aprilie 2026), ce apare la Ploiești, sub îngrijirea criticului și istoricului literar DAN GULEA, căruia îi mulțumim.)