EMA
Am găsit biscuiții
pe care mi i-ai pus
să nu mor de foame
la Timișoara
ronțăindu-i am simțit
gustul iubirii noastre
mica mea Emadlenă.
Motivațional
când simți că
vine amurgul lumina
nu mai are șanse
doar în interior
fă așa încât
să ai mereu lumină
ăsta-i sfatul meu
motivațional
Elegia a treia
Am un implant nou!
Asta se datorează încă
slujbei care a fost,
3000 de lei!
Un IT-ist ar râde cu
toți dinții. Ce să-i faci,
literatură! Măcar să ai
cu ce să muști, cât de cât.
Elegia a patra
Eu cred că
toți avem nebuloasa
noastră Kant-Laplace
de mai multe ori în viață,
când ne naștem din propriile
noastre frânturi și eșecuri,
după ce ne simțim
inutili, obidiți și umiliți,
după ce ne gâtuie plânsul
care totuși nu vine,
doar o renaștere ciudată
din adâncuri așa
cum crocodilul țâșnește
să prindă antilopa
deși noi habar n-avem
dacă vom prinde ceva
în afara unei speranțe
despre care vrem să credem
că n-a murit încă.
Prima elegie
În ultima vreme,
mă cam vizitează
Doamna Panică și
Doamna Remușcare,
două doamne
stătute, totuși
vioaie mereu,
două Draga Olteanu Matei
și Tamara Buciuceanu
ale sufletului meu.
Iar eu, om matur,
încep să tremur
îndată ce simt
mirosul cinic
de naftalină
care le prevestește.
Viața mea,
oare de ce mă
lași să fiu
primul din
ultimul hal?
Tablou
Gardurile mele
parcă ar fi nevopsite
și toate crengile mele
la pământ
luna abia mai luminează
pajiștea mea
numai tu cu razele tale
mă mai faci să trăiesc
nu ți-e ușor probabil
susură izvorul
pe jumătate înghețat
caută speranță
unde nu-i
Elegia a șasea
Mă întreabă lumea
cum sunt păi
cum să fiu ca un
om care a construit ceva
și acum a fost aruncat peste
bord și trebuie să răspundă
la întrebări miloase
ca regele Lear care
nu mai e rege deloc
măcar el și-a făcut-o
cu mâna lui
măcar eu sunt demn
bată-l soarele
Scrisoare de dragoste
Te-am iubit din clipa
în care te-am văzut
de la strada Panait Istrati
la Kiseleff și de la
Polonă la Ioanid
de la Mega la Perla
și de la Nottara la Bulandra
de la doamna care mă saluta cu „bonjour”
până la Cristian Mungiu pe care
l-am văzut odată cu niște sticle de reciclat
de la doamna de la florărie care
îmi zice cochetă că „știți că aici găsiți orice”
până la dentista care se scuză și
spune să mai aștept un minuțel
am 53 de ani oare câte minuțele
am trăit nu puține mă gândesc
dar nu vreau să fiu ironic
chiar îmi plac diminutivele ca
și doamna aceea care mi-a urat
o seară simpatică
numai zile și seri simpatice
am trăit aici chiar atunci când
am simțit în stomac reverberațiile demonstrațiilor
de pe Victoriei
dar l-am întâlnit pe Victor Rebengiuc, măi!
cum să nu iubesc orașul acesta
în care János bácsi nu știe o boabă
de maghiară
în care poate beau vin acolo
unde se îmbătau Dinică și Iordache
și îmi vine în minte mereu
Angela Similea
amintiri din copilărie
asta-i bună
dar pe tine, București, te iubesc
în cel mai prezent dintre toate timpurile
parcă am intrat în regăsirea timpului pierdut
eu, un Proust cât se poate de prost
mai trebuie să devin
suporter Rapid și-atunci
chiar că aș pune capac la toate