Eveniment
Marian Drăghici
Lui Solomon Marcus, cu admirație şi iubire
Articol publicat în ediția Viața Românească 1-2/2012
Apreciat, de multe ori admirat de lumea academică şi în afara ei. Din țară şi aiurea. Continuator, cu un plus aparte de strălucire, al „constelației de aur” compusă din nume ca Dimitrie Pompeiu, Gh. Țițeica, Traian Lalescu, Simion Stoilow, Gr. C. Moisil, Dan Barbilian, Miron Nicolescu, Alexandru Froda. Continuator, dar şi – spirit iscoditor, renascentist –, deschizător de drumuri, cu „măcar patru-cinci cariere” (acad. Gheorghe Păun) concomitente în „matematică, lingvistică, informatică, semiotică, poetică, antropologie, istoria şi filozofia ştiinței”. Patru-cinci, vrea să zică – dacă numărăm bine steagurile –, vreo şapte! Ca să vedeți ce mod de-a socoti, curat-personal, au uneori academicienii!...
Solomon Marcus, căci desigur pe domnia sa l-ați recunoscut în cele de mai sus, a văzut lumina zilei ca mezin al croitorului Alter Marcus din Bacău, la 1 martie 1925, într-o familie cu mulți băieți şi o fată. Devenit, după o chinuită adolescență-fragedă junețe studioasă, încercată de tot soiul de privațiuni şi umilințe, incluzând infama persecuție rasială, profesor universitar la Bucureşti, nu doar că a scris/publicat enorm în peste 6 decenii de activitate ca magistru catedratic & cercetător, dar s-a şi ocupat, cu acribie şi dăruire zice-se inegalabile, ca editor, de tipărirea operelor unora dintre predecesorii sus-amintiți.
Mai mult, profesorul Marcus nu s-a complăcut în a fi doar om al scrisului său, al catedrei. A ieşit „în cetate”, sau „pe teren”, cum vreți să spunem, revizuind şi punând în dezbatere starea mereu discutabilă a sistemului educațional românesc, de jos, de la nivelul claselor primare din Bulzeştii lui Sorescu, spre exemplu, mergând prin licee din Capitală sau provincie, până sus, la universități şi Academie. Şi asta mereu, neobosit, de la junețea fraged-răscoaptă de care spuneam, până în prezent, la junețea unui academician abia sărit de 85 de primăveri, şi prin articole, şi prin conferințe publice sau întâlniri cu elevi şi studenți, şi prin apariții televizate, şi prin intervenții prompte pe Internet.
Vârf al Academiei Române, unde Singurătatea matematicianului, discursul său de recepție, fuse îndelung aplaudat/comentat/unanim apreciat ca o capodoperă, Solomon Marcus este, nu de ieri de azi, o prezență remarcabilă a diferitelor întâlniri internaționale de specialitate (dar ce specialitate?), figură nu doar respectată/citată de peste o mie de autori de pe mapamond, dar şi persoană omeneşte îndrăgită, iradiind molipsitor bucuria/bogăția cunoaşterii, ca spirit tânăr şi intens viu, ce „nu s-a plictisit niciodată”.
Două cărțoaie imense
Cum a ajuns un elev care nu iubea matematica în liceu, ci cocheta ardent-provincial cu poezia „decadenților” Bacovia şi Baudelaire, la renumele căpatat în matematică şi în afara ei, savant şi adevărat filozof al cunoaşterii, animat de o atitudine epistemic integratoare, centrată pe „metabolismul tuturor disciplinelor”, umaniste şi/sau ştiințifice? Două cărțoaie imense răspund, în bună măsură, la întrebarea asta. Două apariții editoriale de proporții, bibliofile, ambele produse în 2011 de Editura Spandugino, vin să descrie, în aproape 2000 de pagini, traseul existențial-profesional, anvergura şi complexitatea preocupărilor enciclopedice ale acestui mare intelectual.
Alcătuite şi editate, îndată după împlinirea/sărbătorirea vârstei de 85 de ani a profesorului, atât bilingvul op Întâlniri cu/Meetings with Solomon Marcus (2 vol., 934 + 892 pagini) cât şi volumul Răni deschise (1244 pagini) creează la lectură, în parte dar şi împreună, una peste alta, o impresie previzibil copleşitoare. Dincolo de rafinamentul tipografic de casă editorială mare – ce se respectă, respectând „clasa” autorului –, deliciul receptării vine din erudiția „trestiei gânditoare” Marcus, din umanismul său natural încântător, stilistica fără cusur, simplu-jubilatorie, dar şi, prin contaminare, din tremurul gradual înfiorat şi elevația paginilor celor ce, în număr de peste 450 de cercetători, profesori, studenți, jurnalişti, scriitori, muzicieni, plasticieni, matematicieni, informaticieni, istorici, arhitecți, fizicieni, medici, ingineri, lingvişti, români şi străini, participă la „întâlnirea” cu profesorul Marcus.
Archimboldo-al-gândirii-matematice-în-continuă-expansiune
Fiecare dintre cele două titluri anunțate mai sus merită o discuție aparte. După cum fiece contribuție, din cele 450 de Întâlniri cu/Meetings with…, e de reținut, prin „fațeta” inedită „aplicată” portretului acestui Archimboldo-al-gândirii-matematice-în-continuă-expansiune, interdisciplinare, care este Solomon Marcus.
Cartea începe cu derularea filmului vieții/carierei profesorului, într-o suită de tablouri, reunite sub titlul „De la provocări, spaime şi traume, la mulțumire şi bucurie”. Talentul scriitorului Marcus e din concizie/limpiditate/rafinament expresiv. Frazarea, ritmată, de laser textual. Memoria, nostalgic-vie, cu severă măsură. Copilul de pe Strada Iernii din Bacău, de acum optzeci de ani, familia sa, cu atmosfera anilor de grădiniță şi şcoală, „de sărăcie şi furtună”, elevul „cu rezultate inegale”, deloc atras de matematică, exclus din şcoală patru ani din motive rasiale, munca forțată la cărat grinzi de beton, la Doaga-Putna, evocarea unor „profesori şi profesori” cu duioşie, autoironia mereu de veghe, visul neîmplinit de a ajunge actor, revelația lumii ca spectacol („Nu am devenit actor, în sensul propriu al cuvântului, dar am asimilat teatralitatea existenței, caracterul ei de spectacol, ştiu acum că şi profesia pe care mi-am ales-o este una care preia tot ceea ce este esențial într-un spectacol, fapt care face parte din filozofia mea de viață”), apropierea de geometriile ne-euclidiene, arestarea din senin, absurd-hazardată, alături de doi prieteni, „ca partizani”, cu palme zdravene din partea chestorului Cotisel, munca obligatorie la o spălătorie chimică, „trezirea dintr-un vis urât” la 23 august 1944, „ieşirea din noaptea nazisto-fascistă”, primul loc la bacalaureat în toamna 1944, „intrarea într-o nouă noapte, de astă dată mult mai lungă”, sosirea la Bucureşti, căminist pe Matei Voievod, „prima vizită, la Facultatea de Ştiințe a Universității din Bucureşti”, alegerea matematicii „nu fără rezerva că s-ar putea să mă înşel”, rezervă spulberată de Miron Nicolescu, „un profesor care mi-a schimbat viața”, mentorul Grigore G. Moisil, trauma anilor de prigoană, ajutorul lui Alexandru Rosetti, începutul, în 1960, în lingvistica matematică, „această nouă specialitate”, salutat de „marele lingvist danez Louis Hjelmslev, creatorul glossematicii” şi de „matematicianul francez Jean Favard, renumit prin cercetările sale privind funcțiile aproape periodice”.
Poetica matematică, scrisă pe o margine de pat şi un scaun
Căsătoria cu Paula Diaconescu, lingvist, aduce o schimbare majoră în condițiile de viață/lucru ale tânărului profesor-cercetător-scriitor. Sunt pagini antologice, de o cruzime existențială atroce, ca rupte dintr-un roman al inadaptării/inadecvării la „o Românie căreia îi sărisem în brațe, dar care mă respingea”. Pagini dintr-un roman, numai că profesorul Marcus de data asta, în autobiografie, nu ficționează: „Nu aveam nici unde studia ca lumea, un birou pe care să-mi aşez hârtiile şi cărțile; stăteam ore în şir prin biblioteci publice, iar vara, în grădini şi parcuri; am scris partea mea la Manualul de analiză (coautor cu acad. Miron Nicolescu şi prof. Nicolae Dinculeanu) în biroul Catedrei şi în saloanele Casei Universitarilor, unde luam masa; am redactat Lingvistica matematică în biblioteci publice, în special la Biblioteca Facultății de Matematică, am scris cărțile mele în engleză şi în franceză publicate în 1967 şi, ulterior, Poetica matematică, publicată în 1970, pe o margine de pat şi un scaun din locuința soției mele”, această locuință fiind de fapt „o cameră într-un bloc de pe Şoseaua Viilor 102, construit de Universitate pentru cadrele ei didactice”.
Cuvinte de admirație şi iubire
Bolnav de ulcer duodenal, scrie concomitent, susținut, o carte pentru Academic Press (New York) şi alta pentru Dunod (Paris). Apariția editorială din capitala Franței îi prilejuieşte prima călătorie în „Vestul putred şi retrograd”, în 1967, la 42 de ani. Viza e obținută cu mari emoții, şi numai la intervenția unor Miron Nicolescu, Gr.C. Moisil, Mihail Neculce – sus, la Comitetul Central al PCR (exact ce-i lipsea, stresul vreau să zic, unui bolnav de ulcer!). Anul următor, în 1968, când se află pentru a doua oară la Paris, e nevoit să se interneze, după o hemoragie digestivă, la Spitalul Cochin. Onest-recunoscător, academicianul memorialist Marcus notează, la 10 noiembrie 2010, când e redactat textul introductiv la Întâlniri cu/Meetings with…, aceste gânduri despre Moisil, esențiale, cred, pentru destinul şi personalitatea celui aflat acum, la ceas aniversar, pe culmea împlinirii: „De la Moisil am învățat că matematica este mai mult decât o disciplină; este un mod de a vedea lumea, un mod de a trăi viața. Moisil se identifica cu matematica, el nu făcea matematică de la ora cutare la ora cutare, ci era tot timpul impregnat de gândire matematică”. Şi mai departe: „Moisil mi-a dezvăluit acea față a matematicii care-i conferă umanitate, pentru ca, ulterior, să aflu că, de fapt, încă de la vechii greci, matematica era văzută ca o disciplină a spiritului. Platon, Kant, Goethe au fost uniți prin această idee. Moisil m-a susținut cu fermitate în proiectul meu de lansare a poeticii matematice, găsind cuvinte de admirație şi iubire pentru cartea pe care am publicat-o pe această temă în 1970.”
Cu aceste cuvinte, de admirație şi iubire, spuse de Moisil la începutul anilor 70, existența şi evoluția spirituală a profesorului Marcus intră într-o nouă fază, definitiv luminoasă, a bucuriei şi împlinirii. În fine, pe lângă Moisil, alți doi mentori, Stoilow şi Barbilian, sunt evocați cu recunoştință şi căldură, ca şi promițătorul Vasile Ene, tânăr prea devreme dispărut, pomenit elogios inclusiv în discursul de recepție Singurătatea matematicianului.
Şi conchide profesorul Marcus: „Față de frustrările prin care am trecut într-o perioadă a istoriei dintre cele mai frământate şi mai tragice, anii din urmă mi-au adus în bună măsură mesajul de omenie de care aveam atâta nevoie.”
Carieră internațională fulminantă
Capitolul Biography, activity, impact and publications/Biografie, activitate, impact şi publicații cuprinde exact ce spune, cu o expresie mult mai tehnic-concisă în engleză. Biography and General Data se-ntinde doar pe-o filă şi jumătate. Se indică titlurile secțiunilor care urmează, privind cercetarea ştiințifică realizată de Marcus şi impactul acesteia. „Tabloul” merită reprodus în toată splendoarea, fără comentarii: Research Activity in the Field of Mathematical Analysis and Related Areas; The Impact of this activity; Research Activity in the Field of Mathematical Linguistics, Poetics, Semiotics, Theoretical Computer Science and Applications of Mathematics to Natural and Social Sciences; The Impact of this activity; Authors of Article Reviews; Citations and presentations in Dictionaries and Encyclopaedias of Mathematics, Cybernetics, Computer science, Linguistics, Social Sciences, Aesthetics, Literature, Theatre and Universal Encyclopaedias; Invited Author of Articles in Encyclopaedias of Computer Science, Linguistics and Semiotics; Member of the Editorial Board or similar organisms of journals in the fields of Mathematics, Computer, Science, Linguistics, Poetics, and Semiotics; Invited speaker at some international scientific meetings; Invited professor and/or researcher; Invited lectures; Interest for the Romanian Mathematical Heritage; Honours; Stimulating the first steps in research; Prizes and other signs of distinction; Other aspects; PUBLICATIONS, books, authored or co/authored; Books and special issues coordinated, edited, prefaced or postface, including also some books already mentioned as being co/autored; Articles, other articles, Solomon Marcus in Wikipedia/ september 2011.
Am să spun doar ce „ascunde” acest inventar fabulos, vag futurist, straniu-răsunător: 59 de titluri de carte (autor sau coautor), alte 26 de titluri de carte (coordonate, editate, prefațate sau postfațate), 428 de articole în română, engleză, franceză, in reviste de specialitate plus alte, nenumărate, articole de atitudine, pe varii teme culturale apărute în periodice româneşti, ş.a.
Idei călăuzitoare
Un capitol cu acest titlu ne introduce în universul marcusian. Din nou, talentul literar al autorului impresionează prin aceeaşi concizie barbiană, cu maximum de expresivitate pe suprafața de text, turnat în pastile „sapiențiale”, simple glose despre Temporalitate, Comunicare, sau privind Informația, Paradoxul, Jocul, Metafora, Perechile conjugate, Principiul holografic, Bilanțul structuralismului, Strategia personajelor dramatice, Traducerea poeziei, Abordarea generativă a narativității folclorice, Perspectiva semiotică în studiul indicatorilor sociali, Reprezentarea, Vizualul, Culoarea, Spațiul, Euclidian-non-Euclidian, Înțelegerea miturilor, Identitatea, Inducția, deducția şi abducția, Divinitatea, Spectacolul.
Obsesii, nuclee pulsatile ale celor 59 de cărți, 428 de articole...
Ambasador plural. Săgeata timpului văzută în oglindă
Capitolul MESAJE, COMENTARII inserează cele 450 de „întâlniri/meetings” propriu-zise. Profesorul le consideră nu encomioane, ci „reverențe în zile de lucru”. Aiurea, sunt pure declarații de admirație şi iubire, ca să reiau expresia lui Moisil. De la pagina 251, întreg corpul lucrării se deşiră, cât e de vast, într-un riguros, ferm şi inepuizabil amor spirituallis practicat textual în „poziții”, game şi tonalități diferite, conform formației/sexului /temperamentului fiecărui „partener” de carieră şi viață profesională. Este evocat Solomon Marcus în şcoală, la Universitate, ca student şi profesor, la întâlnirile cu elevii de liceu, dar şi cu prichindei de clasele I-IV, Solomon Marcus la restaurantul Uniunii Scriitorilor, la Academie, la conferințe şi congrese internaționale ş.a. Principiul ordonator e alfabetic. Voi cita pe sărite, urmând doar câteva dintre liniile de forță ale magnificului „portret” marcusian, vocația novatoare, plurivalența, altitudinea, temeinicia, consecvența, profunzimea, disponibilitatea de-a se dărui, noblețea educată întru bun-simț nedezmințit decenii de-a rândul, unicitatea.
Ecaterina Mihăilă, lingvist: „Solomon Marcus a înlăturat multe prejudecăți şi a deschis calea spre o concepție de ansamblu asupra modalităților de cunoaştere, care nu se exclud, ci se completează şi se întrepătrund, pentru înțelegerea cât mai profundă a creației umane în diferitele ei forme de manifestare. Mereu în concordanță cu cele mai noi descoperiri ştiințifice, conferindu-le valențe nebănuite, pe care numai o viziune globală, enciclopedică şi interdisciplinară le-a putut pune în valoare.”
Cătălin Mamali, sociolog-psiholog, Dubuque, Iowa: „Dumneavoastră (Solomon Marcus) afirmați: Matematica trebuie să rămână ca muzica, să fie cultivată pentru propria ei plăcere. Matematica este astfel o formă esențială de practicare a libertății, în care gratuitatea poate rodi pe termen lung, fără a răni niciodată, cum se poate întâmpla în alte domenii. În citatul de mai sus este implicat un adevăr esențial al cercetărilor motivaționale: motivația intrinsecă este esențială pentru orice activitate creatoare, în ciuda marilor dificultăți care apar în procesul de creație, de căutare, de investigare. Din acest punct de vedere, cercetarea este ca şi iubirea.”
Acad. Eugen Simion, critic şi istoric literar: ”Solomon Marcus nu vrea să dea judecăți de valoare şi nu doreşte în niciun chip să justifice estetic poezia. El vrea s-o cuprindă în categoriile logicii şi să-i depisteze paradoxurile interioare, nodurile (aporiile) gândirii poetice ascunse în înşelătoarele semne. E căutată cu alte cuvinte logica nelogică a poeziei...”.
Margareta Mihalyi, matematician: „Domnul profesor Solomon Marcus, un pedagog talentat de o nemaipomenită generozitate şi dăruire în formarea a nenumărate generații de studenți, doctori şi cercetători. Un spirit mereu tânăr la cei 85 de ani pe care îi împlineşte (la 1 martie 2010, n.m., MD), o persoană a cărei impecabilă politețe exterioară este reflexul fermecător al celei mai profunde delicateți şi al unei inepuizabile angajări pe tărâmul comunicării informaționale.”
Boris Singer, director Editura Sigma: „Ne aşteptam ca o personalitate implicată timp de o viață în educație să manifeste atitudini conservatoare, de salvare a unor practici şi valori consacrate. Dar surpriză! Academicianul Solomon Marcus contestă direcția în care s-a dezvoltat şi se dezvoltă astăzi învățământul românesc, contestă modul în care practicile educaționale reuşesc să motiveze, să intereseze, să pregătească elevii pentru o lume viitoare, necunoscută.”
Constantin Corduneanu, University of Texas at Arlington: „Academicianul Moisil ne-a delectat şi a reprezentat ştiința noastră, în general greu accesibilă, în fața ascultătorilor de la radio sau televiziune. Când ne-a părăsit, în 1973, mulți dintre noi credeam că vom fi dați uitării de publicul care-l savura pe Moisil. Dar iată că, în relativ scurt timp, din studiouri am putut prinde vocea lui Solomon Marcus, poate un pic mai reținută la început, dar din ce în ce mai convingătoare şi cu un larg orizont de cuprindere. Fiind vorba şi de o perioadă mai recentă, când libertatea cuvântului a căpătat drepturile ei şi în România, Solomon Marcus a devenit ambasadorul ştiinței matematice în țara noastră”.
Mircea Martin, profesor universitar: „Urmărindu-i proiectele, avem impresia nu numai că autorul se defineşte pe sine, ci că se defineşte exclusiv pe sine. În cazul lui Solomon Marcus, noțiunea de multidisciplinaritate dobândeşte conotații casant-autoreflexive. De altfel, cine altcineva în afara lui însuşi întruneşte atâtea multiple competențe astfel încât să poată da seama, în deplină cunoştință de cauză, de valoarea propriei opere, de anvergura acestei personalități? Mă tem că întrebarea mea sună retoric în contemporaneitatea ştiințifică locală şi că, din trecutul apropiat, doar Dan Barbilian-Ion Barbu ar intra într-o asemenea discuție contrafactuală în care ar deține avantajul enorm al creativității poetice dar şi dezavantajul (mai puțin important, însă nu neglijabil) de a nu se fi ilustrat în atâtea domenii diverse.”
Ştefan Agopian, scriitor: „Într-o zi, cred că era pe la sfârşitul anului 1985, deoarece domnului profesor îi apăruse o carte care se chema Timpul, i-am propus, beam vodcă fireşte (la restaurantul USR – n.m., MD) un paradox care mă frământa de vreo săptămână. - Domn profesor, am zis eu, ce se întâmplă cu săgeata timpului reflectată în oglindă, ştiut fiind că în oglindă dreapta devine stânga şi invers? Înseamnă oare că în oglindă timpul se mişcă dinspre viitor spre trecut? A sorbit din vodcă, pe care o lingurea, şi a căzut pe gânduri. La un moment dat, a zis: - Interesantă întrebare! Nu se poate rezolva decât dacă observatorul se mută în spatele oglinzii. - Şi dacă nu se mută?, am întrebat eu. - Rămâne un paradox şi gata! L-am revăzut pe profesorul Solomon Marcus acum vreo cinci ani, când amândoi făceam parte dintr-o comisie a Ministerului Culturii. Era neschimbat şi, în plus, făcea drumul de acasă, de pe Sfinții Voievozi până la Minister, pe jos. Dus, întors, bineînțeles! M-am gândit la paradoxul pe care i-l propusesem cu douăzeci de ani în urmă şi mi-am zis că în mod sigur săgeata timpului se aşezase într-o oglindă pentru acest om extraordinar, care nu se plasase în spatele oglinzii.”
Acad. Gh. Păun, informatician: „Un om-instituții (subliniez pluralul), cu o activitate din care puteau ieşi măcar vreo cinci cariere obişnuite – dar nimic nu e obişnuit în apropierea sa... Nici nu ştie matematica românească, nici nu ştie cultura noastră cât de mult datorează profesorului Marcus”.
Banchet spiritual, pantagruelic-rafinat, de minte, inimă şi – totuşi – literatură, Întâlniri cu/ Meetings with Solomon Marcus are, în cele două volume (casetă, supra-copertate, hârtie biblia ivoire) datele şi ținuta unei apariții editoriale de referință, ca să nu zic de răsunet, adevărat eveniment, cum se spune de-atâtea ori, cu şi fără acoperire, în marketingul nostru cultural. În numărul viitor vom tatona noi „tangențe” la spațiul gândirii acestui viu şi inepuizabil mistic al cunoaşterii cu-motor-de-cercetare&căutare-matematicesc, care este Solomon Marcus, prezentând Răni deschise, cealaltă carte a profesorului apărută în 2011, la până acum inexistenta şi deodată, iată, foarte vizibila Editură Spandugino.
Solomon Marcus, căci desigur pe domnia sa l-ați recunoscut în cele de mai sus, a văzut lumina zilei ca mezin al croitorului Alter Marcus din Bacău, la 1 martie 1925, într-o familie cu mulți băieți şi o fată. Devenit, după o chinuită adolescență-fragedă junețe studioasă, încercată de tot soiul de privațiuni şi umilințe, incluzând infama persecuție rasială, profesor universitar la Bucureşti, nu doar că a scris/publicat enorm în peste 6 decenii de activitate ca magistru catedratic & cercetător, dar s-a şi ocupat, cu acribie şi dăruire zice-se inegalabile, ca editor, de tipărirea operelor unora dintre predecesorii sus-amintiți.
Mai mult, profesorul Marcus nu s-a complăcut în a fi doar om al scrisului său, al catedrei. A ieşit „în cetate”, sau „pe teren”, cum vreți să spunem, revizuind şi punând în dezbatere starea mereu discutabilă a sistemului educațional românesc, de jos, de la nivelul claselor primare din Bulzeştii lui Sorescu, spre exemplu, mergând prin licee din Capitală sau provincie, până sus, la universități şi Academie. Şi asta mereu, neobosit, de la junețea fraged-răscoaptă de care spuneam, până în prezent, la junețea unui academician abia sărit de 85 de primăveri, şi prin articole, şi prin conferințe publice sau întâlniri cu elevi şi studenți, şi prin apariții televizate, şi prin intervenții prompte pe Internet.
Vârf al Academiei Române, unde Singurătatea matematicianului, discursul său de recepție, fuse îndelung aplaudat/comentat/unanim apreciat ca o capodoperă, Solomon Marcus este, nu de ieri de azi, o prezență remarcabilă a diferitelor întâlniri internaționale de specialitate (dar ce specialitate?), figură nu doar respectată/citată de peste o mie de autori de pe mapamond, dar şi persoană omeneşte îndrăgită, iradiind molipsitor bucuria/bogăția cunoaşterii, ca spirit tânăr şi intens viu, ce „nu s-a plictisit niciodată”.
Două cărțoaie imense
Cum a ajuns un elev care nu iubea matematica în liceu, ci cocheta ardent-provincial cu poezia „decadenților” Bacovia şi Baudelaire, la renumele căpatat în matematică şi în afara ei, savant şi adevărat filozof al cunoaşterii, animat de o atitudine epistemic integratoare, centrată pe „metabolismul tuturor disciplinelor”, umaniste şi/sau ştiințifice? Două cărțoaie imense răspund, în bună măsură, la întrebarea asta. Două apariții editoriale de proporții, bibliofile, ambele produse în 2011 de Editura Spandugino, vin să descrie, în aproape 2000 de pagini, traseul existențial-profesional, anvergura şi complexitatea preocupărilor enciclopedice ale acestui mare intelectual.
Alcătuite şi editate, îndată după împlinirea/sărbătorirea vârstei de 85 de ani a profesorului, atât bilingvul op Întâlniri cu/Meetings with Solomon Marcus (2 vol., 934 + 892 pagini) cât şi volumul Răni deschise (1244 pagini) creează la lectură, în parte dar şi împreună, una peste alta, o impresie previzibil copleşitoare. Dincolo de rafinamentul tipografic de casă editorială mare – ce se respectă, respectând „clasa” autorului –, deliciul receptării vine din erudiția „trestiei gânditoare” Marcus, din umanismul său natural încântător, stilistica fără cusur, simplu-jubilatorie, dar şi, prin contaminare, din tremurul gradual înfiorat şi elevația paginilor celor ce, în număr de peste 450 de cercetători, profesori, studenți, jurnalişti, scriitori, muzicieni, plasticieni, matematicieni, informaticieni, istorici, arhitecți, fizicieni, medici, ingineri, lingvişti, români şi străini, participă la „întâlnirea” cu profesorul Marcus.
Archimboldo-al-gândirii-matematice-în-continuă-expansiune
Fiecare dintre cele două titluri anunțate mai sus merită o discuție aparte. După cum fiece contribuție, din cele 450 de Întâlniri cu/Meetings with…, e de reținut, prin „fațeta” inedită „aplicată” portretului acestui Archimboldo-al-gândirii-matematice-în-continuă-expansiune, interdisciplinare, care este Solomon Marcus.
Cartea începe cu derularea filmului vieții/carierei profesorului, într-o suită de tablouri, reunite sub titlul „De la provocări, spaime şi traume, la mulțumire şi bucurie”. Talentul scriitorului Marcus e din concizie/limpiditate/rafinament expresiv. Frazarea, ritmată, de laser textual. Memoria, nostalgic-vie, cu severă măsură. Copilul de pe Strada Iernii din Bacău, de acum optzeci de ani, familia sa, cu atmosfera anilor de grădiniță şi şcoală, „de sărăcie şi furtună”, elevul „cu rezultate inegale”, deloc atras de matematică, exclus din şcoală patru ani din motive rasiale, munca forțată la cărat grinzi de beton, la Doaga-Putna, evocarea unor „profesori şi profesori” cu duioşie, autoironia mereu de veghe, visul neîmplinit de a ajunge actor, revelația lumii ca spectacol („Nu am devenit actor, în sensul propriu al cuvântului, dar am asimilat teatralitatea existenței, caracterul ei de spectacol, ştiu acum că şi profesia pe care mi-am ales-o este una care preia tot ceea ce este esențial într-un spectacol, fapt care face parte din filozofia mea de viață”), apropierea de geometriile ne-euclidiene, arestarea din senin, absurd-hazardată, alături de doi prieteni, „ca partizani”, cu palme zdravene din partea chestorului Cotisel, munca obligatorie la o spălătorie chimică, „trezirea dintr-un vis urât” la 23 august 1944, „ieşirea din noaptea nazisto-fascistă”, primul loc la bacalaureat în toamna 1944, „intrarea într-o nouă noapte, de astă dată mult mai lungă”, sosirea la Bucureşti, căminist pe Matei Voievod, „prima vizită, la Facultatea de Ştiințe a Universității din Bucureşti”, alegerea matematicii „nu fără rezerva că s-ar putea să mă înşel”, rezervă spulberată de Miron Nicolescu, „un profesor care mi-a schimbat viața”, mentorul Grigore G. Moisil, trauma anilor de prigoană, ajutorul lui Alexandru Rosetti, începutul, în 1960, în lingvistica matematică, „această nouă specialitate”, salutat de „marele lingvist danez Louis Hjelmslev, creatorul glossematicii” şi de „matematicianul francez Jean Favard, renumit prin cercetările sale privind funcțiile aproape periodice”.
Poetica matematică, scrisă pe o margine de pat şi un scaun
Căsătoria cu Paula Diaconescu, lingvist, aduce o schimbare majoră în condițiile de viață/lucru ale tânărului profesor-cercetător-scriitor. Sunt pagini antologice, de o cruzime existențială atroce, ca rupte dintr-un roman al inadaptării/inadecvării la „o Românie căreia îi sărisem în brațe, dar care mă respingea”. Pagini dintr-un roman, numai că profesorul Marcus de data asta, în autobiografie, nu ficționează: „Nu aveam nici unde studia ca lumea, un birou pe care să-mi aşez hârtiile şi cărțile; stăteam ore în şir prin biblioteci publice, iar vara, în grădini şi parcuri; am scris partea mea la Manualul de analiză (coautor cu acad. Miron Nicolescu şi prof. Nicolae Dinculeanu) în biroul Catedrei şi în saloanele Casei Universitarilor, unde luam masa; am redactat Lingvistica matematică în biblioteci publice, în special la Biblioteca Facultății de Matematică, am scris cărțile mele în engleză şi în franceză publicate în 1967 şi, ulterior, Poetica matematică, publicată în 1970, pe o margine de pat şi un scaun din locuința soției mele”, această locuință fiind de fapt „o cameră într-un bloc de pe Şoseaua Viilor 102, construit de Universitate pentru cadrele ei didactice”.
Cuvinte de admirație şi iubire
Bolnav de ulcer duodenal, scrie concomitent, susținut, o carte pentru Academic Press (New York) şi alta pentru Dunod (Paris). Apariția editorială din capitala Franței îi prilejuieşte prima călătorie în „Vestul putred şi retrograd”, în 1967, la 42 de ani. Viza e obținută cu mari emoții, şi numai la intervenția unor Miron Nicolescu, Gr.C. Moisil, Mihail Neculce – sus, la Comitetul Central al PCR (exact ce-i lipsea, stresul vreau să zic, unui bolnav de ulcer!). Anul următor, în 1968, când se află pentru a doua oară la Paris, e nevoit să se interneze, după o hemoragie digestivă, la Spitalul Cochin. Onest-recunoscător, academicianul memorialist Marcus notează, la 10 noiembrie 2010, când e redactat textul introductiv la Întâlniri cu/Meetings with…, aceste gânduri despre Moisil, esențiale, cred, pentru destinul şi personalitatea celui aflat acum, la ceas aniversar, pe culmea împlinirii: „De la Moisil am învățat că matematica este mai mult decât o disciplină; este un mod de a vedea lumea, un mod de a trăi viața. Moisil se identifica cu matematica, el nu făcea matematică de la ora cutare la ora cutare, ci era tot timpul impregnat de gândire matematică”. Şi mai departe: „Moisil mi-a dezvăluit acea față a matematicii care-i conferă umanitate, pentru ca, ulterior, să aflu că, de fapt, încă de la vechii greci, matematica era văzută ca o disciplină a spiritului. Platon, Kant, Goethe au fost uniți prin această idee. Moisil m-a susținut cu fermitate în proiectul meu de lansare a poeticii matematice, găsind cuvinte de admirație şi iubire pentru cartea pe care am publicat-o pe această temă în 1970.”
Cu aceste cuvinte, de admirație şi iubire, spuse de Moisil la începutul anilor 70, existența şi evoluția spirituală a profesorului Marcus intră într-o nouă fază, definitiv luminoasă, a bucuriei şi împlinirii. În fine, pe lângă Moisil, alți doi mentori, Stoilow şi Barbilian, sunt evocați cu recunoştință şi căldură, ca şi promițătorul Vasile Ene, tânăr prea devreme dispărut, pomenit elogios inclusiv în discursul de recepție Singurătatea matematicianului.
Şi conchide profesorul Marcus: „Față de frustrările prin care am trecut într-o perioadă a istoriei dintre cele mai frământate şi mai tragice, anii din urmă mi-au adus în bună măsură mesajul de omenie de care aveam atâta nevoie.”
Carieră internațională fulminantă
Capitolul Biography, activity, impact and publications/Biografie, activitate, impact şi publicații cuprinde exact ce spune, cu o expresie mult mai tehnic-concisă în engleză. Biography and General Data se-ntinde doar pe-o filă şi jumătate. Se indică titlurile secțiunilor care urmează, privind cercetarea ştiințifică realizată de Marcus şi impactul acesteia. „Tabloul” merită reprodus în toată splendoarea, fără comentarii: Research Activity in the Field of Mathematical Analysis and Related Areas; The Impact of this activity; Research Activity in the Field of Mathematical Linguistics, Poetics, Semiotics, Theoretical Computer Science and Applications of Mathematics to Natural and Social Sciences; The Impact of this activity; Authors of Article Reviews; Citations and presentations in Dictionaries and Encyclopaedias of Mathematics, Cybernetics, Computer science, Linguistics, Social Sciences, Aesthetics, Literature, Theatre and Universal Encyclopaedias; Invited Author of Articles in Encyclopaedias of Computer Science, Linguistics and Semiotics; Member of the Editorial Board or similar organisms of journals in the fields of Mathematics, Computer, Science, Linguistics, Poetics, and Semiotics; Invited speaker at some international scientific meetings; Invited professor and/or researcher; Invited lectures; Interest for the Romanian Mathematical Heritage; Honours; Stimulating the first steps in research; Prizes and other signs of distinction; Other aspects; PUBLICATIONS, books, authored or co/authored; Books and special issues coordinated, edited, prefaced or postface, including also some books already mentioned as being co/autored; Articles, other articles, Solomon Marcus in Wikipedia/ september 2011.
Am să spun doar ce „ascunde” acest inventar fabulos, vag futurist, straniu-răsunător: 59 de titluri de carte (autor sau coautor), alte 26 de titluri de carte (coordonate, editate, prefațate sau postfațate), 428 de articole în română, engleză, franceză, in reviste de specialitate plus alte, nenumărate, articole de atitudine, pe varii teme culturale apărute în periodice româneşti, ş.a.
Idei călăuzitoare
Un capitol cu acest titlu ne introduce în universul marcusian. Din nou, talentul literar al autorului impresionează prin aceeaşi concizie barbiană, cu maximum de expresivitate pe suprafața de text, turnat în pastile „sapiențiale”, simple glose despre Temporalitate, Comunicare, sau privind Informația, Paradoxul, Jocul, Metafora, Perechile conjugate, Principiul holografic, Bilanțul structuralismului, Strategia personajelor dramatice, Traducerea poeziei, Abordarea generativă a narativității folclorice, Perspectiva semiotică în studiul indicatorilor sociali, Reprezentarea, Vizualul, Culoarea, Spațiul, Euclidian-non-Euclidian, Înțelegerea miturilor, Identitatea, Inducția, deducția şi abducția, Divinitatea, Spectacolul.
Obsesii, nuclee pulsatile ale celor 59 de cărți, 428 de articole...
Ambasador plural. Săgeata timpului văzută în oglindă
Capitolul MESAJE, COMENTARII inserează cele 450 de „întâlniri/meetings” propriu-zise. Profesorul le consideră nu encomioane, ci „reverențe în zile de lucru”. Aiurea, sunt pure declarații de admirație şi iubire, ca să reiau expresia lui Moisil. De la pagina 251, întreg corpul lucrării se deşiră, cât e de vast, într-un riguros, ferm şi inepuizabil amor spirituallis practicat textual în „poziții”, game şi tonalități diferite, conform formației/sexului /temperamentului fiecărui „partener” de carieră şi viață profesională. Este evocat Solomon Marcus în şcoală, la Universitate, ca student şi profesor, la întâlnirile cu elevii de liceu, dar şi cu prichindei de clasele I-IV, Solomon Marcus la restaurantul Uniunii Scriitorilor, la Academie, la conferințe şi congrese internaționale ş.a. Principiul ordonator e alfabetic. Voi cita pe sărite, urmând doar câteva dintre liniile de forță ale magnificului „portret” marcusian, vocația novatoare, plurivalența, altitudinea, temeinicia, consecvența, profunzimea, disponibilitatea de-a se dărui, noblețea educată întru bun-simț nedezmințit decenii de-a rândul, unicitatea.
Ecaterina Mihăilă, lingvist: „Solomon Marcus a înlăturat multe prejudecăți şi a deschis calea spre o concepție de ansamblu asupra modalităților de cunoaştere, care nu se exclud, ci se completează şi se întrepătrund, pentru înțelegerea cât mai profundă a creației umane în diferitele ei forme de manifestare. Mereu în concordanță cu cele mai noi descoperiri ştiințifice, conferindu-le valențe nebănuite, pe care numai o viziune globală, enciclopedică şi interdisciplinară le-a putut pune în valoare.”
Cătălin Mamali, sociolog-psiholog, Dubuque, Iowa: „Dumneavoastră (Solomon Marcus) afirmați: Matematica trebuie să rămână ca muzica, să fie cultivată pentru propria ei plăcere. Matematica este astfel o formă esențială de practicare a libertății, în care gratuitatea poate rodi pe termen lung, fără a răni niciodată, cum se poate întâmpla în alte domenii. În citatul de mai sus este implicat un adevăr esențial al cercetărilor motivaționale: motivația intrinsecă este esențială pentru orice activitate creatoare, în ciuda marilor dificultăți care apar în procesul de creație, de căutare, de investigare. Din acest punct de vedere, cercetarea este ca şi iubirea.”
Acad. Eugen Simion, critic şi istoric literar: ”Solomon Marcus nu vrea să dea judecăți de valoare şi nu doreşte în niciun chip să justifice estetic poezia. El vrea s-o cuprindă în categoriile logicii şi să-i depisteze paradoxurile interioare, nodurile (aporiile) gândirii poetice ascunse în înşelătoarele semne. E căutată cu alte cuvinte logica nelogică a poeziei...”.
Margareta Mihalyi, matematician: „Domnul profesor Solomon Marcus, un pedagog talentat de o nemaipomenită generozitate şi dăruire în formarea a nenumărate generații de studenți, doctori şi cercetători. Un spirit mereu tânăr la cei 85 de ani pe care îi împlineşte (la 1 martie 2010, n.m., MD), o persoană a cărei impecabilă politețe exterioară este reflexul fermecător al celei mai profunde delicateți şi al unei inepuizabile angajări pe tărâmul comunicării informaționale.”
Boris Singer, director Editura Sigma: „Ne aşteptam ca o personalitate implicată timp de o viață în educație să manifeste atitudini conservatoare, de salvare a unor practici şi valori consacrate. Dar surpriză! Academicianul Solomon Marcus contestă direcția în care s-a dezvoltat şi se dezvoltă astăzi învățământul românesc, contestă modul în care practicile educaționale reuşesc să motiveze, să intereseze, să pregătească elevii pentru o lume viitoare, necunoscută.”
Constantin Corduneanu, University of Texas at Arlington: „Academicianul Moisil ne-a delectat şi a reprezentat ştiința noastră, în general greu accesibilă, în fața ascultătorilor de la radio sau televiziune. Când ne-a părăsit, în 1973, mulți dintre noi credeam că vom fi dați uitării de publicul care-l savura pe Moisil. Dar iată că, în relativ scurt timp, din studiouri am putut prinde vocea lui Solomon Marcus, poate un pic mai reținută la început, dar din ce în ce mai convingătoare şi cu un larg orizont de cuprindere. Fiind vorba şi de o perioadă mai recentă, când libertatea cuvântului a căpătat drepturile ei şi în România, Solomon Marcus a devenit ambasadorul ştiinței matematice în țara noastră”.
Mircea Martin, profesor universitar: „Urmărindu-i proiectele, avem impresia nu numai că autorul se defineşte pe sine, ci că se defineşte exclusiv pe sine. În cazul lui Solomon Marcus, noțiunea de multidisciplinaritate dobândeşte conotații casant-autoreflexive. De altfel, cine altcineva în afara lui însuşi întruneşte atâtea multiple competențe astfel încât să poată da seama, în deplină cunoştință de cauză, de valoarea propriei opere, de anvergura acestei personalități? Mă tem că întrebarea mea sună retoric în contemporaneitatea ştiințifică locală şi că, din trecutul apropiat, doar Dan Barbilian-Ion Barbu ar intra într-o asemenea discuție contrafactuală în care ar deține avantajul enorm al creativității poetice dar şi dezavantajul (mai puțin important, însă nu neglijabil) de a nu se fi ilustrat în atâtea domenii diverse.”
Ştefan Agopian, scriitor: „Într-o zi, cred că era pe la sfârşitul anului 1985, deoarece domnului profesor îi apăruse o carte care se chema Timpul, i-am propus, beam vodcă fireşte (la restaurantul USR – n.m., MD) un paradox care mă frământa de vreo săptămână. - Domn profesor, am zis eu, ce se întâmplă cu săgeata timpului reflectată în oglindă, ştiut fiind că în oglindă dreapta devine stânga şi invers? Înseamnă oare că în oglindă timpul se mişcă dinspre viitor spre trecut? A sorbit din vodcă, pe care o lingurea, şi a căzut pe gânduri. La un moment dat, a zis: - Interesantă întrebare! Nu se poate rezolva decât dacă observatorul se mută în spatele oglinzii. - Şi dacă nu se mută?, am întrebat eu. - Rămâne un paradox şi gata! L-am revăzut pe profesorul Solomon Marcus acum vreo cinci ani, când amândoi făceam parte dintr-o comisie a Ministerului Culturii. Era neschimbat şi, în plus, făcea drumul de acasă, de pe Sfinții Voievozi până la Minister, pe jos. Dus, întors, bineînțeles! M-am gândit la paradoxul pe care i-l propusesem cu douăzeci de ani în urmă şi mi-am zis că în mod sigur săgeata timpului se aşezase într-o oglindă pentru acest om extraordinar, care nu se plasase în spatele oglinzii.”
Acad. Gh. Păun, informatician: „Un om-instituții (subliniez pluralul), cu o activitate din care puteau ieşi măcar vreo cinci cariere obişnuite – dar nimic nu e obişnuit în apropierea sa... Nici nu ştie matematica românească, nici nu ştie cultura noastră cât de mult datorează profesorului Marcus”.
Banchet spiritual, pantagruelic-rafinat, de minte, inimă şi – totuşi – literatură, Întâlniri cu/ Meetings with Solomon Marcus are, în cele două volume (casetă, supra-copertate, hârtie biblia ivoire) datele şi ținuta unei apariții editoriale de referință, ca să nu zic de răsunet, adevărat eveniment, cum se spune de-atâtea ori, cu şi fără acoperire, în marketingul nostru cultural. În numărul viitor vom tatona noi „tangențe” la spațiul gândirii acestui viu şi inepuizabil mistic al cunoaşterii cu-motor-de-cercetare&căutare-matematicesc, care este Solomon Marcus, prezentând Răni deschise, cealaltă carte a profesorului apărută în 2011, la până acum inexistenta şi deodată, iată, foarte vizibila Editură Spandugino.