Miscellanea
Redacția VR

Lista lui Manolescu

Articol publicat în ediția Viața Românească 1-2/2012

Sub acest titlu provocator s-a desfăşurat la Ateneul Român, în ziua de sâmbătă, 19 noiembrie 2011, un spectacol de poezie cu autori în viață, între coperțile a doi mari dispăruți, Marin Sorescu şi Nichita Stănescu. De ce lista lui Manolescu? Pentru că Nicolae Manolescu a fost acela care a ales din puzderia, totuşi, de poeți români de astăzi cele 25 de nume, care au devenit 26 pe scena Ateneului. Şi tot Nicolae Manolescu a fost şi acela care, pe acea scenă faimoasă, i-a strigat pe nume pe fiecare, la lectura de maximum 4 minute de cap de poet, după cum urmează: Ana Blandiana, Mihail Gălățanu, Teodor Dună, Ion Mureşan, Horia Gârbea, Liviu Ioan Stoiciu, Ioana Nicolaie, Dinu Flămând, Nora Iuga, Leo Butnaru, Daniel Bănulescu, Emil Brumaru, Mircea Dinescu, Adrian Popescu, Traian T. Coşovei, Nichita Danilov, Robert Şerban, Vasile Dan, Varujan Vosganian, Florin Iaru, Ioan Es. Pop, Aurel Pantea, Nicolae Prelipceanu, Adrian Alui Gheorghe, Marta Petreu, Gabriel Chifu. Ion Caramitru a recitat la început şi la sfârşit din cei doi mari înaintaşi anunțați mai sus. Ceea ce a fost uimitor pentru multă lume, a fost afluxul de public la sala Ateneului Român, care are circa 800 de locuri. Cu jumătate de oră înainte de începerea spectacolului, la intrare se formase deja o coadă până în parcul din față, pe foarte puține grade peste zero: sala era aproape plină şi cei de la poartă nu ştiau dacă să le mai dea voie sau nu celor de-afară, care nu aveau invitații. Oricum, până la urmă au fost destule persoane care n-au mai reuşit să intre din cauză că locurile se ocupaseră deja şi pompierii nu permit decât foarte puțini spectatori în picioare. Poezia a avut, aşadar, un public numeros, pentru o dată, poate şi pentru că pe afiş scria Nicolae Manolescu, un nume cunoscut nu numai din articolele de critică literară, şi Ion Caramitru, care semnificau poate mai mult decât expresia 25 de poeți (pentru că numele celor care au citit din scrierile lor nu au fost comunicate de la început, ci numai pe măsura urcării pe scenă). N-am stat să cronometrez aplauzele pentru unul şi pentru altul, dar nici unul dintre cei care s-au produs acolo în seara de 19 noiembrie 2011 nu a scăpat neaplaudat. Întrebarea este dacă la al doilea asemenea spectacol, prevăzut în proiectul lui Gabriel Chifu, va mai veni cineva să-i asculte pe cei de pe o altă listă, a altcuiva.