Un scriitor român în exil: Pavel Chihaia

Destul de puțin cunoscut cititorilor români, Pavel Chihaia face parte din generația pierdută a unor Constant Tonegaru, Mihail Fărcăşanu, Dinu Pillat, Theodor Cazaban, Virgil Ierunca. A fost liber, aşa cum singur observă undeva, între anii 1945 şi 1948, după care elanurile sale de tânăr scriitor s-au frânt. Romanul său cel mai cunoscut, Blocada, a apărut la finalul anului 1947. În epocă, romanul n-a beneficiat de o difuzare pe măsură, deoarece la apariția sa regimul comunist se consolidase destul ca să înceapă epurările în rândul oamenilor, dar şi al cărților. Acestea din urmă începuseră să fie epurate încă din 1945, sub pretextul eliminării scrierilor fasciste şi legionare. Astfel încât romanul lui Pavel Chihaia, despre care se auzise în mediile literare ca despre un eveniment al generației tinere, a rămas necunoscut cititorilor din afara acestor medii. Practicând munci umile, pentru că altele nu-i erau permise, Pavel Chihaia a traversat o perioadă neagră, până prin 1958, când a reuşit să devină cercetător la Institutul de Istoria Artei, condus de profesorul George Oprescu, ocupându-se de monumentele medievale româneşti. În această perioadă a scris o serie de studii importante, peste care nu se poate trece nici azi. Autoexilat la München, scriitorul a fost aproape cu desăvârşire uitat, astfel încât la reapariția sa în țara natală, după 1989, cărțile sale au fost primite cu interes. Din păcate, prima ediție liberă a Blocadei a fost atât de ciuruită de greşeli tipografice, încât era de necitit. După o serie de colaborări importante, mai ales la Jurnalul literar, o revistă care se apleacă asupra exilului cultural românesc, Pavel Chihaia a fost re-adoptat de oraşul său, unde a crescut, Constanța. Acolo i-au apărut, recent, în preajma celei de-a 90-a aniversări a sa, toate cărțile, într-o ediție de zece volume: I. – Blocada; II. – Înfăptuiri pontice; III. – Hotarul de nisip; IV. – Trecut şi prezent; V. – Cultura română şi cultura europeană; VI. – Monumente din cetățile de scaun ale ?ării Româneşti; VII. – Învățături şi mituri în ?ara Românească; VIII. - ?ara Românească între Bizanț şi Occident; IX. – Căutări în orizontul timpului; X. – Immortalité et décomposition dans l’art du Moyen Age. Primele patru volume reunesc scrierile literare ale lui Pavel Chihaia, inclusiv poemele şi articolele sale publicate prin reviste sau culegeri disparate anterioare, iar şase dintre volumule seriei sunt dedicate studiilor de istoria artei româneşti medievale, aşa cum semnalizează şi titlurile. Observam la început că prima ediție de după 1989 a Blocadei era ciuruită de greşeli tipografice, la editura Dacia din Cluj, dar se pare că blestemul greşelilor de tipar îl urmăreşte pe Pavel Chihaia, pentru că şi această ediție, de opera omnia, cuprinde, alături de opera scriitorului, şi o serie de greşeli enervante de tipar, contribuția, desigur, a editurii care le-a scos, Ex Ponto. Şi care face un lucru bun cu această ediție, prezentând un scriitor ce trebuie recuperat şi ca istoric al artei româneşti vechi. Cum Pavel Chihaia va împlini în aprilie 90 de ani, îi urez de pe acum La Mulți Ani şi putere de muncă în continuare!