Antologie lirică VR
Daniel Pişcu
POEZII
Articol publicat în ediția Viața Românească 3-4 / 2012
Gara de Nord
Pe bord, babord
şi pe tribord
eram la bord
în Gara de Nord
şi m-apucă de tine,
Divino şi Divine,
atacul meu de cord
ca un fiord
de mare lord
la Polul Nord
în Gara de Nord.
Gara de est
În trenul de Triest
eram the best
ca gest.
Acest
poem ca lest
(ca rest)
era un test
spre vest…
Gara de sud
Eram cam ud
în Gara de sud
şi plin de transpirație
de-atâta inspirație
dar te-auzeam şi te aud
mereu
cum numai eu
cel plin şi lud
în Gara de Sud
unde am vrut
să văd un nud
fast food, fast food.
Gara de Vest
Gara de Vest
în care opream aşa de fest
ca manifest
era protest
era pre-text
pentru Ploieşti
ca să trăieşti
şi, totuşi,
qui prodest ?
Gara de Fier
Eram boier
eram oier
şi gunoier
eram coier
pentru puer
via mujer
cu sperm şi ser
ma ver
ce am băut din zer
şi tu, mon cher,
ție îți cer
din Gara de fier
să ne urcăm la Cer.
Tu, regional cu fler,
tu n-ai liber.
Fereastră
Tată, de ce m-ai părăsit?
Eşti fericit, cred, acolo
lângă Domnul
unde se aude doar muzica
sferelor!…
Uneori stau şi mă gândesc
că un înger de-al tău
mă priveşte şi mă ocroteşte
mereu
ca un paznic credincios.
Şi totuşi alteori mă zbat
ca peştele pe uscat
ca o muscă izbindu-se
de fereastră.
Pe bord, babord
şi pe tribord
eram la bord
în Gara de Nord
şi m-apucă de tine,
Divino şi Divine,
atacul meu de cord
ca un fiord
de mare lord
la Polul Nord
în Gara de Nord.
Gara de est
În trenul de Triest
eram the best
ca gest.
Acest
poem ca lest
(ca rest)
era un test
spre vest…
Gara de sud
Eram cam ud
în Gara de sud
şi plin de transpirație
de-atâta inspirație
dar te-auzeam şi te aud
mereu
cum numai eu
cel plin şi lud
în Gara de Sud
unde am vrut
să văd un nud
fast food, fast food.
Gara de Vest
Gara de Vest
în care opream aşa de fest
ca manifest
era protest
era pre-text
pentru Ploieşti
ca să trăieşti
şi, totuşi,
qui prodest ?
Gara de Fier
Eram boier
eram oier
şi gunoier
eram coier
pentru puer
via mujer
cu sperm şi ser
ma ver
ce am băut din zer
şi tu, mon cher,
ție îți cer
din Gara de fier
să ne urcăm la Cer.
Tu, regional cu fler,
tu n-ai liber.
Fereastră
Tată, de ce m-ai părăsit?
Eşti fericit, cred, acolo
lângă Domnul
unde se aude doar muzica
sferelor!…
Uneori stau şi mă gândesc
că un înger de-al tău
mă priveşte şi mă ocroteşte
mereu
ca un paznic credincios.
Şi totuşi alteori mă zbat
ca peştele pe uscat
ca o muscă izbindu-se
de fereastră.