Meridian
Valery Oişteanu

MATTA: UN CENTENAR SĂRBĂTORESC

Articol publicat în ediția Viața Românească 5-6 /2012

Roberto Sebastian Antonio Matta Erchaurren ne surprinde din nou prin grandoarea lucrărilor sale masive şi prin capacitatea de a “orchestra întregul univers” pe pânze de mari dimensiuni.
Toate acestea pot fi văzute la Pace Gallery, în cadrul unei expoziții centenare care se concentrează mai cu seamă asupra celor din urmă ani din viața artistului, prin intermediul celor paisprezece picturi expuse, multe dintre acestea nefiind niciodată admirate de publicul american, iar dimensiunile celei mai mari lucrări sunt de 9 x 4 metri. Exemplu concret: Architecture du temps (Arhitectura timpului, 1999) este o creație abstract-expresionistă de mărimea unui perete, având forța de sugestie a unui edificiu de catedrală şi exprimând o profundă nostalgie prin intermediul detaliilor arhitecturale, precum şi o viziune cosmică şi stratificată asupra universului, servindu-se, pentru acest scop, de perspective aeriene, de imaginea unor aeroporturi spațiale şi a unor OZN-uri, ca şi de un nivel bine definit de linii, tuşe şi contururi sugerând o ceață albicioasă. Matta contempla viitorul din vârful unei scări înalte, ajungând, astfel, la un soi de vis psihedelic de tip science-fiction pe care îl putea avea doar un şaman contemporan, pentru a cartografia, apoi, “topografia minții omeneşti”.
Matta şi-a demonstrat interesul pentru noua arhitectură încă de când a ajuns pentru prima oară la Paris, în anul 1934. Lucrând pentru Le Corbusier, a avut ocazia de a întâlni spirite înrudite, cum ar fi Gropius, Moholy-Nagy, Duchamp, Magritte şi Moore. De asemenea, în casa mătuşii sale din Madrid, el i-a cunoscut şi pe Pablo Neruda, Dali şi Federico Garcia Lorca, a cărui asasinare, doi ani după aceea, l-a marcat profund, iar el a reacționat definitivând scenariul unui film prin intermediul căruia îşi demonstra simpatiile pentru ideile de stânga.
Marea revelație a artei pe care a avut-o, precum şi trecerea sa de la cariera de arhitect la cea de artist au ca punct de plecare momentul în care Matta a lucrat la realizarea Pavilionului Republican al Spaniei la Expoziția Universală din 1937, de la Paris. Acolo a văzut Guernica lui Picasso şi a hotărât ca de atunci încolo să se dedice integral artei. La scurtă vreme, a arătat lucrările sale unui prieten, Gordon Onslow-Ford (inventatorul coulage-ului, tehnică artistică implicând aplicarea din abundență a culorii direct pe pânză) care, la rândul său, a fost atât de entuziasmat de ceea ce a văzut, încât a urmat şi el inovațiile lui Matta. În 1938, Matta devenise deja unul dintre clienții obişnuiți la Café Deux Magots, alături de Dali şi Breton; acesta din urmă i-a şi achiziționat primele două desene, iar cea dintâi lucrare a sa în ulei a fost publicată pe coperta de-acum legendarei reviste Minotaure.
La scurtă vreme de la integrarea sa în grupul suprarealist, Matta a plecat în Statele Unite pe acelaşi vas cu Yves Tanguy, stabilindu-se la New York pentru aproape un deceniu, timp în care s-au organizat numeroase expoziții cu lucrările sale. A devenit, astfel, un adevărat ambasador al suprarealismului; într-adevăr, el era unul dintre puținii reprezentanți ai acestei mişcări care vorbea engleza, fiind, astfel, un intermediar (şi chiar traducător) prețios al ideilor suprarealiste pe tărâm american, pentru artiştii de aici, transpunând în engleză inclusiv manifestul lui Breton cu privire la „atotputernicia visului şi jocul dezinteresat al cuvintelor”, eliberate de orice convenții; cu alte cuvinte, „automatism psihic pur”.
În anul 1941, în cadrul unei vizite în Mexic, Matta a avut ocazia să se familiarizeze cu marile creații murale ale lui Rivera, Orozco şi Siqueiros, ca şi cu elementele specifice picturii lor, exprimând o natură mistică, politică şi cosmică. În deceniile următoare, artistul va avea un impact esențial asupra expresionismului abstract reprezentat de creatori ca Jackson Pollock, Peter Busa, Gerome Komarovski, William Baziotes şi mai cu seamă Arshile Gorky.
Matta a creat simboluri poetice – elemente de morfologie izvorâte direct din profunzimea nivelului biomorfic al subconştientului – care au reuşit să se transforme într-o veritabilă iconografie a viitorului. Stilul său, accentuând mereu importanța improvizației, precum şi exuberanța creatoare pe care a manifestat-o au determinat artişti precum Robert Motherwell sau Mark Rothko să exploreze, uneori chiar în atelierul lui Matta, posibilitățile expresive ale automatismului sub forma picturilor utilizând tehnica culorii turnate direct pe pânză şi a poeziei-picturale neliterare înzestrate cu un substrat narativ antropomorfic.
Până la moartea sa, la vârsta de 91 de ani, Matta a continuat să exploreze profunzimile psihicului omenesc, acoperind, în plan artistic, un teritoriu care merge de la originile vieții în apele oceanelor (aşa cum se întâmplă în lucrarea Mar de Madres, din 1989), până la drumul omului către alte galaxii, în perioada contemporană. Într-un interesant eseu inclus în catalogul expoziției de la New York, Justin Spring explică pe larg tehnica de lucru a artistului: „La fel ca în vise, există, în creația lui Matta, un anumit nivel al raționalității şi temporalității, căci lucrările sale sunt compuse din mai multe niveluri, reprezentate de straturi diverse de culoare, completate apoi de tuşe mai groase, uneori de spații în care culoarea este de-a dreptul turnată din abundență pe pânză, care, apoi, sunt desăvârşite printr-o extraordinară şi foarte bine stăpânită artă a desenului şi a contururilor exacte”.
Pânzele de mari dimensiuni au devenit semnul caracteristic al operei lui Matta; tridimensionalitatea lor vibrantă întruchipează însăşi esența operei sale – o foarte expresivă utilizare a culorii şi o excelentă tehnică de a structura forme. Creațiile sale din ultimii ani ai vieții sunt cele mai elaborate şi, probabil, cele mai importante, desăvârşite de un maestru al cărui penel a rămas sigur şi ferm până în ultimele clipe, iar viziunea sa asupra micro şi macrocosmosului s-a dovedit a fi inegalabilă. Expoziția deschisă în ianuarie anul acesta reexaminează şi restabileşte în adevăratul sens al cuvântului poziția pe deplin meritată de Matta, aceea de pionier şi figură marcantă a mişcării artistice suprarealiste, iar apoi în contextul picturii expresioniste abstracte, pictorul fiind, poate, un adevărat duchampian antemergător al Divinității.

În româneşte de Rodica Grigore