Receptări critice provocate.

Poate una dintre cele mai importante componente ce asigură nota distinctă, unicitatea (Nu ştiu o manifestare filologică românească la care subiectul/ subiecții analizați să fie prezenți şi nu ştiu să existe o întâlnire în acelaşi loc şi acelaşi timp a atâtor generații de filologi. – Andrei Bodiu) Colocviului Național Universitar de Literatură Română Contemporană (devenit parte integrantă a Excelenței Academice Braşovene aflată sub direcțiunea lui Andrei Bodiu, inițiatorul şi „artizanul” colocviului), este programatica preocupare de a re-pune în discuția celor mai tinere generații de critici şi istorici literari (studenți sau masteranzi ai centrelor universitare din țară) personalitățile care au marcat decisiv evoluția literaturii române postbelice. O provocare acceptată fără rezerve de „aleşi” (Ana Blandiana, Gabriela Adameşteanu, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Livius Ciocârlie, Ion Pop, Eugen Negrici, Cornel Ungureanu, Augustin Buzura, Ilie Constantin) şi de toți cei care s-au perindat pe la „tribuna” colocviului între 2007 şi 2012, dar, mai ales, de numeroşii studenți şi masteranzi care şi-au transformat „temele pentru acasă” în adevărate exegeze înzestrate cu seducătoarea capacitate de a nuanța şi diversifica imagini deja bine conturate de critica anterioară, de a dinamita clişeele intrate în uzul receptării critice, creând în acest fel noi „fundamente” pentru recitirea scriitorilor puşi în discuție. Cu atât mai mult este îndreptățită semnalarea volumului Literatură română contemporană – Eugen Negrici şi Cornel Ungureanu (Braşov, Editura Universității „Transilvania”, colecția „Symposion”, 2011, 314 p.) coordonat de Andrei Bodiu şi avându-i ca referenți ştiințifici pe Ovidiu Moceanu şi Alexandru Muşina. Este o „culegere” atipică, cu totul deosebită de volumele „tradiționale” consacrate unor sesiuni sau simpozioane culturale/ ştiințifice, deoarece nu doar însumează un număr de comunicări, ci efectiv transcrie (subl. n.) desfăşurarea ediției a VII-a (7-8 aprilie 2011) a Colocviului Național Universitar de Literatură Română Contemporană. Celor 24 de comunicări ale studențior şi masteranzilor, le sunt adăugate disertațiile susținute în Sesiunea profesorilor, precum şi cuvântările şi alocuțiunile inaugurale, dialogurile invitaților cu asistența. Alte 54 de pagini ale cărții reproduc intervențiile participanților la cele două dezbateri: Continuități şi rupturi în instituția literaturii în ultima jumătate de secol (1961-2011) şi Critica de întâmpinare astăzi. Unele dintre acestea sunt, oarecum, voit „incendiare”: Întrebarea este dacă studenților cărora li se predă D. R. Popescu, acesta le mai spune realmente ceva. La fel Augustin Buzura, Nicolae Breban. Tot ce a (sic!) scris după 1990 este complet – cum să spun – depăşit, în afara realității. Asta arată că aceşti scriitori erau intim legați, în diverse feluri, de regimul comunist prin care trăiau şi-şi construiseră gloria. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu poeți precum ar fi Dinescu, Blandiana, Ileana Mălăncioiu. Oamenii respectivi au rămas, deşi continuă să scrie, să publice, au succes... Mălăncioiu – o extraordinară publicistă în anii ’90. Dinescu, de la combatant dizident, după care membru în CFSN, Frontul Salvării Naționale, actualmente bucătar la Cetate. Ana Blandiana - Alianța Civică. Dar ei ca scriitori nu mai contează. (pp. 168-169) sau: … douămiiştii nu s-au aliat cu bunicii lor, ci s-au aliat cu cele două bunici, Nora Iuga şi Angela Marinescu, deci, asta-i şi mai psihanalizabil şi mai semnificativ. (p. 306) Ambele citate sunt din Alexandru Muşina, dar „Regele dimineții” nu e singurul producător de aserțiuni nonconformiste, ceea ce face ca volumul Literatura română contemporană – Eugen Negrici şi Cornel Ungureanu să ofere cititorului posibilitatea unei lecturi incitante şi, nu mai puțin, profitabile.