Colecția Regală de Artă Contemporană

Fabulosul şi extrem de prețiosul fond (obținut prin donația a 75 de artişti, care au oferit Casei Regale un număr de 141 de lucrări!) s-a constituit în anul 2001, la inițiativa lui Adrian Buga, istoricul de artă al Casei Regale a României. Proiectul său (care a plecat inițial de la un gest al lui Sorin Dumitrescu şi al Fundației Anastasia, de a dona o expoziție ce avusese loc la Muzeul Național al Literaturii Române!) a fost ca, în decurs de 10 ani, o serie de opere reprezentative – sau un eşantion din patrimoniul celor mai de seamă artişti români contemporani – să intre în posesia Casei Regale şi să se pună, astfel, bazele uneia dintre cele mai de valoare colecții din țară. Fireşte că modus operandi al acestei operațiuni a fost foarte delicat. Nu numai din rațiuni de susceptibilitate privind opțiunea (se ştie că orgoliile din lumea artistică nu sunt atinse în intensitatea lor nici măcar de cele politice!), ci şi datorită faptului că în toată această acțiune, tocmai pentru ca ea să nu rănească acele susceptibilități de care vorbeam, era nevoie de sensibilitate, de erudiție, de pasiune şi de competență. Precum şi de un volum de muncă, de selectare şi de apreciere, de evaluare şi de cercetare cu totul şi cu totul deosebite. Extraordinare, am putea spune, fără să greşim (dar nici să dăm fuguța şi să facem apel la comparația, din păcate atât de tocită, cu Sisif!). Adrian Buga şi-a asumat acest pariu regal, înțelegând cu asupra de măsură că exigențele inerente impuse connaisseur-ului, în general, presupun nu doar pasiunea pentru artă, ci şi asumarea totală a subiectului, imersiunea plenară în adâncimile acestuia. Conştient sau nu, el pare să fi urmat modelul propus de Goethe în cea de-a treia scrisoare despre colecționar, în care afirma că Ordinea era (alături de exhaustivitate!) una din dimensiunile pe care dorea să le confere propriei colecții: tocmai pentru aceasta, Titanul a studiat istoria artei şi a realizat cataloage. Adrian Buga a citit cu atenție textele istoriografiei artistice româneşti contemporane, a fructificat mărturiile artiştilor şi a cercetat cu acribie lucrările cuprinse în Colecția Regală. Rezultatul este, indubitabil, de excepție şi se constituie ca un exemplu de onestitate intelectuală. Colecția Regală de Artă Contemporană are o istorie particulară şi distinctă: ea s-a născut nu din voința colecționarului, ci a artiştilor, care au binevoit să ofere Casei Regale a României lucrările lor. În acest caz, la început n-a fost colecția – în sensul modern de achiziționare şi acumulare de opere – ci donația, în sensul vechi al cuvântului, ce presupune reverență. E gestul in donato asumat acum de artişti. Colecția cuprinde, în primul rând, lucrări de pictură şi sculptură, genuri considerate, în mod tradițional, majore ale artelor plastice, precum şi mai de Palat, aşa (imaginați-vă o instalație năstruşnică – fiindcă tot artă modernă e! – undeva, într-o sală la Peleş sau la Palatul Elisabeta!). În acest fel, colecția capătă dimensiunea nu doar de prestigiu – datorat, în primul rând, artiştilor – ci şi de stabilitate, conferită de permanența operelor. Lista artiştilor care au donat operele lor şi au constituit, astfel, Colecția Regală, este impresionantă. Am spune exhaustivă, fiindcă acoperă întreg teritoriul artei contemporane româneşti (cu toți locuitorii ei, din toate generațiile, de la corifei, la clasici şi de la monştri sacri, la tineri!). Tocmai de aceea, nu vrem să facem nicio referire a niciunuia, nu dăm niciun nume, nu argumentăm cu niciun exemplu. Mai adăugăm doar că toate curiozitățile – de colecționar, de alcov sau pur şi simplu gratuite – pot fi satisfăcute parcurgând un excepțional album-catalog, el însuşi o valoroasă operă de artă.