Premiul Nobel pentru Medicină (2008) la Ateneul Român.

Premiul Nobel pentru Medicină (2008) la Ateneul Român. În seara de marți, 18 septembrie curent, nobelistul Luc Montagnier a dialogat cu acad. Solomon Marcus, pe scena Ateneului, în fața unui public spectator prezent la eveniment „într-un număr atât de mare şi de distins”, cum țin minte că s-a exprimat odată, într-o împrejurare cvasi-similară, Nicolae Breban. Un preambul protocolar, susținut din scurte alocuțiuni de directorul-amfitrion Andrei Dimitriu, excelența sa dl. Philippe Gustin, ambasadorul Franței la Bucureşti, şi Pre?edintele Federatiei Mondiale a Asociatiilor, Centrelor si Cluburilor pentru UNESCO, domnul George On. Christophides, a durat fix cât trebuie. Paranteză: profesorul Luc Montagnier a venit în țara noastră cu prilejul lansării proiectului Momentul Magellan, ce se va derula pe parcursul a patru ani, contribuție RO la Programul Global Ethics – inițiat de Federația Mondială a Asociațiilor, Centrelor şi Cluburilor pentru UNESCO. Momentul Magellan (MM) se vrea un demers creator prin punerea în valoare a patrimoniului cultural-ştiințific național şi european. Între altele, va pune față în față, la aceeaşi masă de discuții, actori relevanți din sfera academică, a institutelor ştiințifice, culturale, a sectorului guvernamental şi non-guvernamental. MM s-a lansat pe 18 septembrie, printr-o conferință de presă, la Universitatea de Medicină şi Farmacie, urmată de prezentarea cărții Laureatul Nobel şi călugărul, de Luc Montagnier, apărută la Editura Spandugino. Întâlnirea-dialog Marcus – Montagnier a inaugurat la noi MM. Am închis paranteza. În cinstea ilustrului oaspete, conform tradiției acestor dialoguri cu public la Ateneul Român, doi muzicieni recunoscuți, Ionuț Bogdan Ştefănescu (flaut) şi Cosmin Soare (chitară), au susținut un microrecital (din Mozart, Chopin şi Bach) scurt-electrizant. În atmosfera astfel primenită, purificată era să zic, convorbirea celor doi tineri octogenari (invitatul tocmai a împlinit 80, iar gazda 87) a debutat sub semnul unei complicități curat fascinatorii, chit că intens/îndelung elaborată. Iată, din capul locului, arta seducției marcusiene magistral pusă în lucru, cu bucla primei întrebări – aşa da, captatio benevolentiae! –, dintr-o serie de 19 care de care mai incitantă: „Medicii au reputația de a folosi un limbaj de neînțeles şi adaug, cu umilință, că şi matematicienii au aceeaşi faimă. Sper, însă, că, după exemplul algebrei, unde suprapunerea a două minusuri dă naştere unui plus, vom depăşi această dificultate; cărțile dvs. stau dovadă faptului că, de cele mai multe ori, puteți fi desluşit şi, mai mult de-atât, câştigați atenția şi interesul cititorului. Îndrăznesc să spun că aveți arta de a-l seduce pe cititor şi eu însumi mă declar sedus de scrierile dvs.” Şi avansează o cifră care, singură, dă anvergura şi calibrul invitatului: „Mai multe mii de autori au făcut referință la lucrările dvs.”. Însuşi profesorul Marcus se va referi, de-a lungul convorbirii, la două dintre aceste lucrări, Bătăliile vieții (2008) şi Laureatul Nobel şi călugărul (2009), ultima deja tradusă şi publicată la Editura Spandugino. S-a con-vorbit de câte-n lună şi-n stele, de la structura AND-ului la Creator/Dumnezeu, despre posibilitatea unei vieți lungi până la 120 de ani, despre bătăliile cercetătorului Montagnier cu virusul SIDA, aventura descoperirii căruia, la începutul anilor 80, i-a adus Nobelul, despre lupta ca şi pierdută cu Ministerul Francez al Sănătății pentru implementarea unei mentalități noi în lumea cercetării medicale, despre genomul uman şi din nou despre acelaşi misterios-obsedant virus SIDA, descris ca o entitate având dacă nu inteligență, „capacitatea de a fi inteligent”, în stare să reziste vaccinurilor, ascunzându-se şi în fine „lăsându-se” descoperit, dar – atenție – nu şi învins, „în țesuturi, acolo unde nu se aştepta nimeni”. Alte subiecte: funcția predictivă în domeniul cercetării medicale, abandonată, asimetria dintre trecut şi viitor, dintre cunoaşterea trecutului şi a viitorului, pasul de la medicina curativă la medicina în „4P” – preventivă, predictivă, personalizată, participativă –, pericolul de a dispărea la un moment dat, ca umanitate, din cauza haosului ce se poate instala în anumite condiții, despre stresul oxidant şi posibila sursă infecțioasă pentru toate bolile cronice, raportul medicină populară-medicină academică, fizică-biologie în cercetare, programul genetic ca „partitură muzicală ce trebuie interpretată fiecărei generații”, impunerea limitei de 65 de ani ca inacceptabilă pentru ieşirea din activitate, necesitatea trecerii de la „abordarea verticală şi segmentată”, la „viziunea transversală asupra sănătății”, concepție holistică versus concepție fragmentară asupra fenomenelor cercetate, bolilor şi tratamentelor, rolul metaforei în gândirea şi disursul invitatului etc., etc. Doi oameni de ştiință, doi savanți, având în comun pur si simplu pasiunea pentru Cunoaştere. Marcus „face” din invitat oglinda în care îşi compară propriul chip, verifică temeri şi certitudini, vocația interdisciplinarității, preocupările pentru starea sistemului educațional, „rănile deschise” ale acestuia în perspectiva unui viitor problematic, în multe privințe incert. Montagnier răspunde calm, stil british (a trăit ani buni în Anglia), împărtăşeşte preocupări şi in-certitudini, pe un ton egal, ponderat, spre optimist. Profesorul francez nu scapără, nu străluceşte: arde îndelung, egal, metodic. Aşa că arată, la 80 de ani, ca la 60. Ce anume l-a menținut? Pasiunea, curiozitatea. Deschid Laureaul Nobel şi călugărul şi citesc: „Primul lucru care a determinat intrarea mea într-un laborator a fost curiozitatea. A cunoaşte, a explica de unde venim, ce anume suntem. După care a fost satisfacția de a descoperi, de a explora noi domenii, de a zgâlțâi necunoscutul” (p. 23). A zgâlțâi necunoscutul, într-o viață de om, sună chiar bine…
N.B.: Scriu aceste rânduri rapid, întors de la soareua excelent organizată, să prind acest colț de miscellanee, ediția aflându-se gata de tipar. Voi reveni asupra memorabilei întâlniri datorate Fundației Spandugino, în numărul viitor, cu prezentarea volumului şi, mai pe larg, a autorului şi a ideilor sale.