Poeme de la Efes
romulus bucur

***

Articol publicat în ediția Viața Românească 11-12 /2012

 ***
au făcut o emisiune la radio
cu amintiri despre 23 august
cînd îi auzeam cum le cosmetizează
mi-a venit să pun mîna pe telefon
dar m-am abținut
(abține-te măi dane
ursane mă abțin)
deci: după ce au intrat ruşii în cehoslovacia
bunicu-meu ne-a adus din celălalt capăt al țării
pînă la bucureşti a fost aşa înghesuială
că am călătorit în buda trenuluiam ajuns
pe 23 dimineațamaică-mea s-a apucat
să ne calce hainele să arătăm
frumos la defilareîn grabă a uitat
călcătorul în priză şi a făcut o gaură în masă
nimic mai grav
mai tîrziu am şters-o preventiv
la țară să nu ne cheme direcțiunea
la defilare
rîndunelele deja plecau cum se zice
în țările caldeatunci cred
că am făcut-o pe ioana în livada
din spatele caseidupă aceea
am făcut repetiții cu copiii pe stadion
pentru cîntarea românieine promiseseră
că ne schimbă calificativele să putem
să ne înscriem la grad ca tot omu’aiurea
a venit ’89 şi după cum spuneam
tot se mai întîmplă lucruri interesante
de 23 august
 
 
***
crecă eclipsa a fost pe unşpe august
parcă atunci aminteau de asta la radio
stăteam în redacție şi mă uitam pe geam
întunericu arăta ca atunci cînd se înnorează
înaintea furtunii m-au sunat de acasă tu nu ieşi
la eclipsă motanu e foarte agitat a prins un şoarece
el care vîna doar chestii care nu fugeau cum ar fi
cîrnații din tigaia de pe aragazam ieşit în stradă
lumea se uita la soare cu ceva ochelari speciali şi eu aveam da’
n-am văzut mare lucrum-am dus la mcdonald’s
şi mi-am luat un hamburger cu o coca-cola ediția jubiliară
seara
concert la televizor cîntau cum am rămas cu ochii-n soare
o gagică pe umerii unuia îşi scosese tricoul
şi-şi flutura țîțele
 
 
***
miros de toamnă e un clişeu destul de potrivit
pentru a transmite acea stare indicibilă
pe care o sugerează un vers de hölderlin rilke sau arghezi
încălzirea globală
sau cine ştie ce altă conspirație mondială
a făcut ca şi după echinox să umblăm tot
în cămaşă cu mîneci scurte
sau în tricou
noroc de ploaia asta rece & pătrunzătoare
(plină de altfel de referințe literare)
de ziua tot mai scurtă
de senzația că timpul s-a oprit
sub aerul cenuşiu
de sticlă solidificată
un dreptunghi de betonînconjurat de copaci
o pasăre într-unul din eicîteva frunze uscate pe jos
(pe o ramură o coțofană – nu ştii melodia şi nici
 n-ai înțelege cuvintele)
e timpul să te retragi la o terasă &
să bei o cafea
plus un păhărel de ceva