Poeme de la Efes
Ion Lascu
Abraxas (Uranica)
Articol publicat în ediția Viața Românească 11-12 /2012
Motto: Poetul plânge cu lacrimi mari de tipar.
Abraxas (Uranica)
O frunză nevăzută
în ploaia de sunete.
Abraxas.
O fugă a pietrelor de pe maluri apoase.
O ascundere în umbra ghețarilor.
Acolo se scria cu timp.
Abraxas.
Mult mai departe decât cele
trei sute şaizeci şi cinci
de sfere mistice.
Abraxas.
Cartea sfântă a Marelui Spirit invizibil.
O amuletă de piatră
ce-o port
la gâtul inimii tale
de la începutul lumii.
Un rău mai de preț
Nimic nu cunosc mai de preț,
nimic mai frumos decât
noblețea sufletească.
În rest, totul e umbră.
Concitadinilor,
congenerilor,
comilitonilor mei,
demn sau mai puțin demn,
le-aş da oricând
iertarea spunând
cu sufletul un toast:
„Vă iert pentru răul pe care nu
mi l-ați făcut mie,
pe care l-ați făcut
altora,
pe care vi l-ați făcut
vouă”.
Fiindcă din când în când,
nevrând ori mai adesea vrând,
noi facem Răul,
de-a valma şi
apoi pe alese.
Oculus leonis
M-am îndrăgostit de un leu
de marmură,
mi-a spus prietena mea.
Vreau să am steaua mea,
s-o ating şi să mă sui pe ea,
mi-a spus leul de marmură.
Marmura tăcea,
Nu spunea că în ea se ascunde
Altă stea, steaua leului care tace,
Regulus din Leul-stea.
Marmura tăcea,
nici măcar nu ne privea
ca Regulus din Leul-stea.
În fiecare noapte ne privea,
Dar nu ne vedea.
El nu ne vedea,
Regulus din Leul-stea.