Poeme de la Efes
Ion Lascu

Abraxas (Uranica)

Articol publicat în ediția Viața Românească 11-12 /2012

 Motto: Poetul plânge cu lacrimi mari de tipar.
 
 
Abraxas (Uranica)
 
O frunză nevăzută 
în ploaia de sunete.
Abraxas.
O fugă a pietrelor de pe maluri apoase.
O ascundere în umbra ghețarilor.
Acolo se scria cu timp. 
 
Abraxas.
Mult mai departe decât cele
trei sute şaizeci şi cinci
de sfere mistice.
 
Abraxas.
Cartea sfântă a Marelui Spirit invizibil.
O amuletă de piatră
ce-o port
la gâtul inimii tale 
de la începutul lumii.
 
 
Un rău mai de preț
 
Nimic nu cunosc mai de preț,
nimic mai frumos decât
noblețea sufletească.
În rest, totul e umbră.
Concitadinilor, 
congenerilor, 
comilitonilor mei, 
demn sau mai puțin demn,
le-aş da oricând 
iertarea spunând
cu sufletul un toast:
„Vă iert pentru răul pe care nu 
mi l-ați făcut mie,
pe care l-ați făcut 
altora, 
pe care vi l-ați făcut 
vouă”.
Fiindcă din când în când, 
nevrând ori mai adesea vrând, 
noi facem Răul,
de-a valma şi
apoi pe alese.
 
 
Oculus leonis
 
M-am îndrăgostit de un leu
de marmură, 
mi-a spus prietena mea.
 
Vreau să am steaua mea,
s-o ating şi să mă sui pe ea,
mi-a spus leul de marmură.
 
Marmura tăcea,
Nu spunea că în ea se ascunde
Altă stea, steaua leului care tace,
Regulus din Leul-stea.
 
Marmura tăcea,
nici măcar nu ne privea
ca Regulus din Leul-stea.
În fiecare noapte ne privea,
Dar nu ne vedea.
El nu ne vedea,
Regulus din Leul-stea.