Poeme de la Efes
Maria Cassian Spiridon
între ei peştii şi noi oamenii
Articol publicat în ediția Viața Românească 11-12 /2012
între ei peştii şi noi oamenii
cerul e foarte aproape
stelele/ Calea Lactee
coboară
pînă umple văzduhul din inimi
Luna s-a culcat
însă foarte devreme
peştii nu vor să vorbească
/ nu vor să ştie de noi
muritorii/
înoată muți în adîncuri
stau undițe bine strunite
cu senzori multipli
şi agerii ochi prgătiți
e o noapte atît de senină
că pe boltă aştrii țin
în palme de cristal
fructele vieții
peştii/ cu mişcări leneşe/ nepăsători
ating nisipurile
pentru ei oamenii nici nu există
în miezul de noapte
pe ultimul cerc rînduite
sînt strălucitorii
în cleştar de lumină alighieriană
în zare
cerul se ridică
se aud departe
cîinii gospodari
un sărman heruvim
doarme cu ochiul deschis
în cercul fierbinte al nopții de vară
între ei peştii şi noi oamenii
urmez privirile tale/ dulci luminători
căngi de mătase
prin vămile nopții
Artemision
a venit dimineața
la Efes
cu coloanele toate ridicate-n picioare
aliniate ca la paradă
adunate în templul zeiței Artemis
zeița pururi fecioară
împodobită cu mulțime de sîni
ocrotiroare a turmelor
şi stăpînă a fiarelor
venerată-n orgii şi-n lirice lupte
lui Apollo geamănă soră
luminătoare nocturnă
ea
îndrumătoare a celor înfricoşați
răzbunătoare asupra celor obraznici
– Acteon-cerbul îi cunoaşte mînia –
a tăia în bucăți e unul din nume
Efesi-ana Arte-mis
Latona / Noapte
iubită a lui Zeus
găzduită la Delos
i-a fost mamă Selenei
purtătoare de săgeți
înconjurată de fete nubile
– recunoscute ca ursoaice –
slujitoarele
în mantii de culoarea şofranului
sînt păzitoarele Templului
este celebrată numai la Efes
în orgiile fertilității
atunci/ cînd din munți
pîraiele primăverii
se slobozesc
scapă de Boreas
încingătorul
cel cu două chipuri
Spre Orient în car de fier
se dedică tuturor călătorilor din autocarul Tropical
străbatem
un drum care urmează
țărmul
unei mări prizonieră între continente
unde la începuturi valurile udă
Casa Semilunei
am văzut Bosforul prin care
neagra mare îşi revarsă
în mica marmara
întreaga sare
călătoare
prin rîvnita strîmtoare Dardanele
spre încăpătoarea gură
cît a Danaidelor
se lasă curprinsă de apele ioniene
pe istm
se înalță ruinele cetății Ilionului
ce şi-a aflat pieirea
sub roatele de cal
la Isarlîk
soarele-i cald/ balcanic
aici sîntem cu toți
bieți hagi într-un surghiun
vremelnic
cu un destin iubit în Orient