Premiul revistei Viața Românească la Festivalul Labiş

 e timp pentru a dezlega drumuri

ştiai că o să-mi placă de tine :
// îmi muşcai genunchii, îi mângâiai cu barba //
amândoi îi studiasem pe ruşi , eu aveam ceva din Margareta
tu ceva din Woland
aşa nu m-a durut niciodată mai mult propria-mi înfrângere

W.
păşeai atât de sigur pe pietrele reci, alunecoase
dintre cuvintele înecate în conotații
în nopțile în care ne râdeam în nas traversînd podul de pontoane
de acolo am desprins multe monezi ale anotimpurilor trecute
ambele lor fețe erau cap
aşa ştiam când nu pot pierde

în beznă foloseam un fir pentru a-mi ghida cuvintele
altminteri te-ar fi plesnit peste gură,
ca să se abată din drumul către destinația lor

până atunci
ce nu a mai iubit niciodată pe nimeni
cu trupul ei de sticlă

inima mea avusese perioade de mare activitate , se întărise
dar acum îți răspund încordându-mă
iartă-mă

W. mi-ai ieşit în cale cu / fără de trup
păşeai pe durere despicând-o agale, deja departe
după ce mi-ai vândut lumea

acum e timp destul pentru a dezlega drumuri
e ca atunci cînd îți intră părul în gură şi nu mai ştii
ce se întîmplă afară
Săpând până dincolo de moarte

soldații erau beți
diavolul îi purta pe dealuri
când se lăsa noaptea şi se făcea frig
drept haină peste adierile morții
îşi trăgeau craniul mercenarilor ca pe o glugă
la câțiva centimetri de buze
exact ca la o vamă

prin stuf, pe sub funduri de bărci
sicriele făceau pluta
de fiecare creangă se îngălbeneau tăcute
trupuri atârnând
mi-am pus privirea în pământ
dar oamenii se decojeau într-o râpă unul
pe celălalt piele după piele
până la os

mersul diavolilor le deznodase malul
le săpase fântâni până dincolo de moarte
diavolii...
diavolii îşi înfigeau împreună unghiile în lut
şi se strigau pe nume din adâncuri
ca să-şi răcorească chipul în găleți cu ape neliniştite

într-un târziu am culcat trestia la pământ
mersul diavolilor deznodase malul ocolind pontoanele
le-au rămas urmele proaspete din noroi
şi dând râului cotul
pentru că nu-mi era indiferent m-am dus
să mă înec.





La ediția de anul acesta a Festivalului-concurs “Nicolae Labiş”, juriul, compus din: Mircea Martin (preşedinte), Al. Cistelecan, Adrian Dinu Rachieru, Mircea A. Diaconu şi Vasile Spiridon, a decis ca premiul întâi şi premiul revistei Viața Românească să-i fie decernat tinerei poete Andra Iordache.