PROFESIONIŞTII

Deşi melodia, cu care începe emisiune este una celebră, Quizás, a compozitorului cubanez Osvaldo Farrés, este una tragică aducîndu-ne aminte de o relativitate perpetuă, mă îndoiesc de faptul că peste ani nu vor fi puțini aceia care se vor uita la aceste emisiuni ca la unele de actualitate, unde libertatea lor de mişcare va face să mențină vii oameni ce au trecut în altă dimensiune. Spun acestea pentru că talentul Eugeniei Vodă este unul solar, al lucrurilor, unele amare, aduse în față cu luminozitatea dorinței de confesiune publică, iar nu ceva ce funcționează precum o cazma în cimitirul ascunzişurilor. Nu ştiu cum se pregăteşte intervievatoarea de emisiune, habar n-am de discuțiile avute înaintea înregistrării cu invitații şi nici nu vreau să aflu, pentru că important e rezultatul investigațiilor, al preliminariilor sau al intuițiilor ei. Trecerile de la un plan la altul sau de la, sa zicem, o ființă la alta, pentru că în fiecare sunt mai multe feluri de apariții, care sunt surprinse de autoare, creează impresia de discuție undeva într-o cafenea stilată, luxoasă chiar datorită luminii excelent aşezate, între doi prieteni ce nu s-au văzut de mult, iar lipsa animozității este elementul-cheie al discuției la care asişti. Zâmbetele întipărite pe fețele celor invitați, măcar cele ale începutului de interviu, dau o notă a legăturii fireşti între cei doi combatanți, pentru că întrebările nu sunt, de multe ori, politicoase sau imediate, dar ele doar dezvăluie alte fațete ale personalităților şi nu devin plicticoase, şablonarde, cum sunt cele cu care suntem învățați de la pseudo-interviurile care nu spun nimic şi pe care le poți asculta cu sonorul închis. Lipsa de reticență, evidenta relaxare şi dăruirea cu care cei doi se leagă în emisiune sunt ceea ce atrage, iar cadrul, de care vorbeam mai sus, acela de întâlnire între doi prieteni face ca să fii spectatorul unui eveniment rar, acela al contemporaneității cu oameni cu certă valoare, care ştiu să vorbească, sinceri, fără a exhiba intimități irelevante, şi neapărat bine dispuşi.

Lista cu cei intervievați în 2012 şi mai devreme o găsiți pe site-ul www.tvrplus.ro, unde sunt şi emisiunile înregistrate integral. Este un cadou pentru cei care nu pot să le vadă întotdeauna la prima difuzare, pe unele le-am sărit şi eu din lipsă de timp, dar le-am recuperat de aici. Această listă s-a format în decursul unor ani de experiență şi căutări. M-am bucurat enorm de mărturisirile bruşte ale unora, pentru că sunt exact ce nu au alte astfel de discuții. Ion Filotti spune la începutul interviului că a fost născut într-o birjă, iar Mircia Dumitrescu declară cu umor că este infantil. Desigur că umorul îşi are locul lui în această lume unde încrâncenarea nu-şi are rostul. În primul rând, sunt articulațiile cu care se leagă faptele esențiale, iar cei care participă au superioritatea de a povesti cu o oarecare autoironie tandră despre evenimente mai puțin cunoscute, din variate planuri ale celor care vin în studio. De exemplu, Andrei Şerban e întâmpinat de Eugenia Vodă cu mărturisirea că o colaboratoare mai tânără a emisiunii habar n-are cine e el. Poate un om mai lipsit de umor şi plin de importanța misiunii sale istorice ar fi reacționat măcar posomorât, dar regizorul spune că e o nouă şansă pentru el. Nu mai trec aici în revistă interviurile cu Sanda Tătărescu-Negroponte, cu Gheorghe Dinică, cu Gică Petrescu, cu Dem. Rădulescu, cu Dragoş Buhagiar, cu Andrei Pleşu, cu Octavian Paler, cu Johnny Răducanu sau cu Mariana Mihuț. Lista e suficient de lungă, iar criteriul unic de alegere e valoarea pe care o au acei oameni pentru istoria contemporană românească, chiar dacă unora li se va părea că unele domenii nu au ce căuta între propunerile Eugeniei Vodă. 

Vreau să fac şi o mențiune în plus pentru tehnicitatea emisiunii, în primul rând, pentru lipsa de sentiment de întrerupere între cadre, iar tăieturile, dacă există nu se văd, cum există la alte emisiuni care nu sunt transmise în direct. Lumina excelent dispusă, cadrul generos şi calitatea prim-planurilor adaugă transmisiei un farmec aparte ce surprinde expresii interesante ale celor doi participanți, pentru că nu numai cel care vorbeşte face parte din emisiune, ci şi fața celui care ascultă. Sunetul bine dozat şi genericele dau o calitate aparte Profesioniştilor, dând de asemenea impresia că nimic nu e la întâmplare în această oră de şuetă la nivel înalt.

Ar trebui să povestesc multe dintre interviuri, dar v-aş răpi plăcerea descoperirilor, dacă până acum nu le-ați văzut. Vă spun, la final, că talentul cu care autoarea emisiunilor îşi plimbă invitații prin propria lor viață, atingând uneori subiecte sensibile într-un mod profesionist, atmosfera calmă, uneori hazlie, cadrul tehnic impecabil şi alegerile făcute de-a lungul vremii, fac din această apariție televizată una dintre preferatele mele, iar îndemnul de a o privi este unul subînțeles, desigur.