Poezie
Darie Lăzărescu
Poezii
Articol publicat în ediția Viața Românească 1-2 /2013
Mersul pe apă
Eu ştiu că moartea te poate pândi
de unde te-aştepți mai puțin –
dintre paginile unei cărți
uitată de cineva în compartimentul de clasa a doua/
din lanul de secară
(unde stă în permanență de veghe)
din surîsul galben al femeii
care îți lasă dimineața bani de țigări/
din cafeaua cu gust de săpun/
din limbile ceasului vânăt în miez de noapte
vai mie – ea, moartea
e ca mersul pe apă/
trebuie să crezi în abis
pentru a nu te risipi în văzduh
la prima ploaie de stele...
Poză cu Dumnezeu
lui Vasile Murivale
Întrucât el a fost făcut
după chipul şi asemănarea mea/
presupun că nu e prea frumos/
uite-l la fereastra lui cu zăbrele de argint/
cum priveşte absent strada luminată/ doar de un bec chior/
banca veche de pe vremea societății putrede/
îl văd cum respiră aerul albastru
prin care zboară buimaci
fluturi de cobalt/
cum îşi încarcă plămânii – Inspiră-Expiră
tristețile mele cotidiene/
cum îşi pipăie bărbia aspră/
nerasă de la facerea lumii –
ochiul stâng aproape mort/
pleoapa căzută ca o străină elitră arămie/
Angst und Sorge/ copile/ Angst und Sorge –
e plină lumea de funcționari/ de muşcate în ferestre/
de carpete şi milieuri/ copile/ de dulcețuri şi zacuşti
expirate/ de neveste rele şi bătrâni
cu ochi de guşter/
de arteziene
din parcul municipal al tinereții noastre/
de somnambuli/ abulici/ insomniaci
încălecând balcoane –
estimp artera mea radială
pulsează tot mai încet/
un felinar aproape orb pâlpâind în mansarde/
în demisoluri/ bâjbâind după marea lucarnă
cu stânjenei galbeni-galbeni
pe o pajişte verde-verde/
ia aminte – nu am murit de tot/
ca să ştiu că eşti tu
urcă pe scara de incendiu
şi bate la uşa mea
o singură dată...
Angst
Îmi făcea semn cu mîna/ vino/
şi eu n-am venit/
era o iarnă cu obiceiuri ciudate/ cu nopți nesfârşite
când se închiria până şi ultimul greier/
sora mea trăsese storurile/
stinsese lumina/ încuiase uşa
şi acum cobora un drumeag povârnit/
o secundă doar i-am zărit călcâiul
albit de brume/ părul coclit de otrăvuri/
puntea abia trecută duios frisona/
nici râul de nichel nu-i oglindise chipul/
nici steaua păstorului nu clipea în depărtări/
nici luntraşul nu-i mai ştia numele
Gândeam/
ar trebui o armată de gnomi/
o armada
să tragă la edec
lucşii orbitori
strecurați din greşeală
în pământ/ sub pământ...
Azi, vineri 13
Azi, vineri 13
am primit Grossomodo/
Tocmai dormeam adânc somnul rațiunii
când brusc a scăzut temperatura
mansardei în care mucezeam
încă din secolul trecut/ doar câteva tomuri
luminau stins ca felinarele
Bucureştilor de altădată
Curierul mi-a dat să semnez/
semnează/
mi-a aşezat cartea în palme
ca şi cum ar fi aruncat o cărămidă de sus
de pe acoperişul unei case în demolare/
mă şi miram – cum să vină pensia
aşa devreme/ o fi căzut guvernul/
o fi intrat Ferentariul în Schengen/
ori s-a deschis la tanti Elvira/
nimic din toate acestea/
doar o carte
împachetată în cel mai fin papirus/
o carte ca o lucarnă/
ca o fereastră larg deschisă
la demisol/
într-o anume zi
din viața asta ploioasă...
Arles
Îți spun: pogoară iarna
cea cu răsuflet de războinic spartan/
păşeşte netulburată prin întunecatul zăvoi
cu elfi şi gnomi sprinteni sărind
vâlceaua vânătorească/
eheu fugaces/
era cândva pe-aici un câmp înflorit
cu oranj? delirau înnoptați chiparoşi/
ori visat-am?
o tempora tempora/ labuntur ani/
Îți spun: facă-se voia lui/
a sângelui alb
argintând prea tânăra-ți mână
cu care îmi scrii
cât de târziu e pe pământ/
cât de devreme e-n cer...
Ilustrată naivă
Îți propun un ochi de apă
cu nufăr şi egretă –
ilustrată naivă din anii 42
trimisă de săracii oraşelor
teilor înfloriți de pe front –
Mai întâi
desenez cu o mână sigură
perspectiva/ punctul de fugă/
enigma albastră – linia orizontului
care prea atent mă priveşte –
Apoi pensulez ( în tuşe groase)
insomnia/
cearcănul adânc al miezului de noapte/
dezgustul trezirii
în aerul violet al lui Marte –
pe când tu traversezi în fugă
secțiunea mea de aur/
pierzându-ți clipele dulci/ cercelul/
condurul cu diamant
în mâlul rigolelor/
străbătând uneori marea
în cochilia palmelor mele bătrâne
spunându-mi /o dormi /o dormi/
în vis nu plouă şi nu bate vântul...
(Din volumul PSYHOSOFIA, în curs de apariție)
Născut la 20 aprilie 1947, în Roşiorii de Vede, județul Teleorman. A absolvit Facultatea de filologie (română – franceză), în 1973, din cadrul Universității Al.I.Cuza din Iaşi. A fost profesor în diverse localități din țară. În prezent, este stabilit la Brăila. A fost redactor la revista Dialog din cadrul Universității Al.I.Cuza-Iaşi. A publicat poezie, eseuri, recenzii, proză, traduceri, în revistele: Dialog, Cronica, Convorbiri literare, Suplimentul Scânteia Tineretului, Axioma. A tradus din Antonin Artaud, Scott Fitzgerald, Fr. Nietzsche. A tradus şi publicat din opera lui Sigmund Freud. Are gata un volum de versuri – Psyhosofia – , lucrează la un roman – A doua zi după tinerețe.