Miscellanea
Nicolae Prelipceanu

PRECIZARE

Articol publicat în ediția Viața Românească 1-2 /2013

 O clară încercare de manipulare
 
În numărul trecut al publicației Adevărul de weekend se dă o mare importanță unui subiect legat de Uniunea Scriitorilor din România, care ar fi fost „cotropită de impostori”. Justificarea acestui atac ar fi că pensionarilor membri ai USR li se acordă de către stat o bonificație de jumătate din pensie, dar nu mai mult de două salarii minime. Amănunt care i-a interesat, desigur, pe mulți dintre cei care şi-au făcut cereri de intrare în USR, dar, dat fiind că USR are propriile sale criterii de primire a noilor membri, rezultatul nu a fost întotdeauna cel scontat. Există, fireşte, probabil, şi destui impostori pătrunşi în USR printre filtrele care li s-au pus, şi anume aprobarea de către o filială, trecerea printr-un concurs de dosare (cuprinzând volumele editate, recomandările unor membri consacrați, cronici şi recenzii la cărți) în fața unei comisii de validare şi abia apoi confirmarea primirii în Uniune de către Consiliul USR. 
Trebuie să se ştie de la început că USR nu este asociația scriitorilor geniali, ci a unor scriitori care-şi exprimă dorința de a face parte din aceasta. E drept, alături de  Ana Blandiana, Gabriela Adameşteanu, Nicolae Breban, Mircea Cărtărescu, Norman Manea, Eugen Simion, ca să cităm doar câteva nume consacrate, fac parte din USR şi scriitori mai puțin cunoscuți în media noastră brusc interesată de soarta lor, ba chiar, cine ştie cum, şi cei citați de ziarul respectiv. 
În ce priveşte citatele scandaloase oferite cu dărnicie publicului, dacă ziaristul dorea să fie corect ar fi trebuit, poate, să ofere şi contraponderea lor, din opera unor scriitori de suprafață. Lăsând la o parte faptul că nici nu ştim dacă, de pildă, citatele scabroase alese de Adevărul de weekend sunt extrase din volume pe care scriitorul respectiv, în necunoştință de operă a americanului comparat cu Henri Miller, le  tipărise şi le introdusese în dosarul de primire al acestuia în USR. Apoi, oricând şi oriunde se vor putea găsi nişte marginali pe care ziaristul sau cel interesat să-i ia drept exemplu pentru a-şi demonstra ipoteza dinainte formulată.  
Cât despre primirile din ultimii ani, a fost reînființată stagiatura tocmai pentru a-i descuraja pe cei al căror singur scop când cereau să intre în USR era jumătatea de pensie în plus, acordată de stat creatorilor. Pentru o corectă informare, USR are filtre de primire dintre cele mai aspre, în comparație cu celelalte uniuni. În USR, condiția celor două cărți publicate este necesară dar nu neapărat suficientă, existând şi cazuri de autori cu zece cărți publicate, care nu au acces în uniune din cauza calității îndoielnice a literaturii practicate în acele cărți. 
E destul de pilduitor faptul că un scriitor care a fost cândva vicepreşedinte ale USR, şi l-am numit pe dl Florin Iaru, care, atunci, era de negăsit la uniune, nelegându-şi numele nici de cel mai mic proiect al USR din anii când primea salariul de vicepreşedinte, atacă absența preşedintelui actual care, chiar stând mult timp la Paris, este prezent la sediul USR de fiecare dată când este nevoie, în afara comunicării directe, de fiecare zi, cu cei de la sediu. 
Cât despre scriitorul „despre care se vorbeşte”, sau aşa crede domnia sa, pentru că e tradus, cu subvenții ale statului român, prin ICR, în nu ştiu câte limbi, acesta nu este cel mai bun exemplu de abținere de intrare în USR. Alți scriitori din aceeaşi generație, traduşi şi ei în mai multe limbi, sunt membri ai USR. Iată câteva nume de notorietate: Marta Petreu, Petru Cimpoeşu, Ioan Es Pop, Ion Mureşan, Florina Ilis, autori ale unor cărți care au făcut vâlvă în viața literară din ultimii anii. Cum, probabil, opiniile lor ar fi fost mai moderate, nu au fost convocați la ancheta ziarului. E de toată evidența că alegerea celor intervievați a fost făcută de către ziarist, sau ziarişti, că semnează doi, cu grijă, ca şi în cazul citatelor, în scopul clar de a demonstra ceva dinainte stabilit. Este, deci, vorba de o clară manipulare prin presă, metodă deja obosită de anchetele de alt tip şi pe alte subiecte, manipulare care poate servi cuiva. Cui?