Miscellanea
M. D.

Basarabia, înspre europenitate...

Articol publicat în ediția Viața Românească 10 / 2008

•  Chestiunea mentalităților/ realităților în Basarabia, modelarea lor pro-europeană, la care visează primarul Chirtoacă şi poetul Dabija (v. nota de mai sus) merită un accent, sigur că dureros, în plus. E cursă lungă europenizarea asta „înțepenită” sub Voronin. Un Comunicat al Editorilor din Republica Moldova, primit la redacție pe email, dinspre junele critic Igor Mocanu, îți sună ca un țipăt în pustiu. Nu pot vorbi despre Basarabia, fără să pomenesc despre el. Despre Comunicat. E revoltător. Şi umilitor, deopotrivă. Degeaba denunța el, Comunicatul, „autoritățile de la Chişinău” că “aplică, punctual şi metodic, un plan diabolic de distrugere a sistemului editării de carte” – deja planul e pus în lucru. Deja statul bunului plac voronian monopolizase, la ora redactării Comunicatului, facerea manualelor. Deja, editurile particulare, chit că dau pe dinafară de experiență în domeniu şi au investit enorm, pe credit, într-o dotare tehnică de performanță, se văd puse la colț, exceptate “totalmente din procesul de elaborare şi editare a manualelor”. Editorii strigă, protestează – şi nimeni nu-i aude. Doar Igor, câteva publicații de dincolo şi dincoace de Prut. Şi noi, din această pagină.
Şi dacă i-am auzit, nu ne rămâne decât să ne întrebăm, de dragul cititorului, fireşte: cum de s-a ajuns la atare situație, critică pentru europenitatea Basarabiei? O europenitate altminteri clamată şi de clasa politică, prin conducătorii ei…
Abuziv, printr-un aşa numit “regulament” aprobat de Guvern. Şi prin Legea activității editoriale, modificată ad-hoc de Parlament. Astfel încât, ea, legea, “instituie cenzura (cu accentul pe eventuala «defăimare a statului şi poporului”, formulă tipică pentru un stat totalitar).”
Aşadar, editorul basarabean nu are acces la manuale, dar are cenzură. Toată lucrătura asta curat europenizantă s-a făcut – spune acelaşi Comunicat – pe fondul unei reforme a învățământului, în derulare cu sprijin financiar de la Banca Mondială. Până când tov Voronin a zis: Ho!
E numai un exemplu, un caz. L-am pomenit aşa, din solidaritate cu Igor Mocanu, managerul Editurii Cartier, care mi-a remis acel text revoltător, cu rugămintea: “poate scrieți un articol”. Ce putere să aibă articolul meu contra unui guvern şi a unui parlament de orientare comunistă, măi dragă Igor? Scriem aşa, să fie?!
Că “autoritățile de la Chişinău” stau cu ceafa cât bucile la Europa, că le convine să mențină întreaga suflare electorală dintre Prut şi Nistru în poziție retro-comunisto-naționalist-idilic-pompieristică (de ochii lumii), dar interesat pro-rusă (ca politică de profunzime) – nu e secret pentru nimeni. Cum de s-a ajuns la această stare de lucruri, a cinismului politic, în țara lui Papură-Vodă? – e poveste veche, mereu nouă. Cu multe răspunsuri. Unul dintre cele mai inteligente mi se pare acesta: „Noi trăiam frustrările identității noastre româneşti interzise, ei (ruşii – n.m., M.D.) erau conectați la ideile subversive ale dizidenților sovietici. Cred că acest gen de decalaj explică între altele incapacitatea noastră de a asimila în profunzime democrația modernă după 1989. Basarabenii s-au fixat pe exaltarea miturilor naționale şi nu au făcut în suficientă măsură pasul următor: înspre europenitate, înspre descătuşarea individului de comandamentele colectiviste, de aceea Moldova a recăzut în plasa fostei nomenclaturi reşapate”. Citat din articolul lui Vitalie Ciobanu, „Moştenirea lui Soljenițîn”, publicat în Contrafort, nr. 7-8/2008. (M.D.)