Miscellanea
M. D.

Basarabia, în fine, în Europa.

Articol publicat în ediția Viața Românească 10 / 2008

Una dintre instituțiile prin care Basarabia e certamente pe harta culturală a Europei, se numeşte Contrafort. 14 ani au trecut de la fondarea şi lansarea revistei, de către foarte tinerii pe atunci Vitalie Ciobanu şi Vasile Gârneț. Numărul 7-8/2008, din care am citat mai sus, se înscrie în linia consacrată a publicației, adică respiră europenitate. Nu vreau să-mi aud clopote, că-i iau pâinea lui Stoiciu, scriind despre o revistă literară, în concurență cu rubrica lui. Dar e păcat să nu salutăm, fie şi dintr-un colț de pagină, această admirabilă “surată”, la fiecare apariție curajoasă şi inspirată a sa. Un “dosar” dedicat memoriei prozatorului Vasile Vasilache, cel cu Povestea cu cocoşul roşu, mort în această vară, în iulie, şi evocat prompt, ca “figură” extraordinară, de o grămadă de emuli, un interviu cu Eugen Doga, nume – se spune – imens în componistica de azi, foarte puțin circulat în țară, un studiu despre limba “moldovenească”, ce dă elegant cu tifla, ca să nu spun că râde cu… dosul, la “dicționarul lui V. Stahi” (să mă ierte distinsa lingvistă Eugenia Bojoga, autoarea articolului scris aplicat, “la meserie”), cronici curat empatetice la volume de Patapievici, Mariana Codruț, Alexandru Şafran, Adrian Chivu, interviu şi proză cu/de scriitorul maghiar Attila Bartis, „Jurnalul unei țestoase” de aceeaşi Mariana Codruț, haios şi spumos, „Cosmogramele” lui Leo Butnaru, savuroase, două comentarii la volumele lui Bernhard Schlink, Întoarcerea acasă şi Cititorul, apărute şi în română, eseul-delicatesă „Japonia într-o ceaşcă de ceai aburindă”, de Iulian Băicuş, cronici de film, de teatru, scrise precis şi nervos, un fragment din proza-jurnal de Vlad Bolocan, citite cu regretul ce se termină, două pagini cu extrase din Rabbit Redux al lui John Updike – toate acestea, şi încă altele, fac excelența acestui număr. Ca mostră de stil definitoriu pentru Contrafort, propun aici incipitul cronicii lui Igor Mocanu: „Ca aruncat din barcă în mijlocul oceanului Atlantic, astfel pătrunzi în romanul lui Adrian Chivu, Caiet de desen. Nu ştii, n-ai habar cum este să înoți, dar apa şi fauna oceanică se întâmplă în preajma ta şi, dacă nu faci un efort, acela de a ține capul la suprafață pentru o gură de aer, te îneci. Printr-un motto din Kafka, „suflet mic/ cum sari acum în dans/ şi-ți laşi capul în aerul cald / îți zvîcneşti picioarele în iarba strălucitoare / pe care o străbate vîntul în delicata unduire” cititorii sunt rugați, indirect, să-şi lase hainele sociale, culoarea pielii, grupa sangvină la vestiar.”
Mereu „cu capul la suprafață pentru o gură de aer” literar-cultural surprinzător proaspăt, indiferent dinspre ce punct al globului ar răzbate acesta, dezbrăcat de complexe şi prejudecăți, debordând de inventivitate în dinamica postúrilor sale creatoare –, aşa îmi apăru, de fiecare dată când l-am citit, Contrafortul. La anul, când „pupila” lui Vitalie Ciobanu şi Vasile Gârneț va împlini 15 ani bătuți pe buche – să te ții chef aniversar pe literele (europene) de expresie moldo-valaho-ardelenească. Chiar merită „trufandaua”… (M.D.)