Miscellanea
Ion Zubaşcu
"România literară" – 40 de ani de la apariție
Articol publicat în ediția Viața Românească 10 / 2008
• În 10 octombrie 2008, revista „România literară” împlineşte 40 de ani de apariție neîntreruptă, fiind înființată cu redactorii vechii „Gazete literare”, în prelungirea micului dezgheț şi al liberalizării aparente, ce a urmat după venirea lui Nicolae Ceauşescu la conducerea României şi reorientarea politicii spre dialogul cu Occidentul, împotriva agresivității sovietice, până la consolidarea autohtonei dictaturi naționalist-comuniste. Trecând prin toate aceste perioade, mai dificile sau mai relaxate, „România literară” a reuşit să-şi mențină în toți cei 40 de ani de activitate statutul de primă revistă literară a țării, chiar şi în perioada de după odioasele teze anticulturale din 1971, dar cu sacrificii şi constrângeri de toate naturile, pe care doar cei care au supraviețuit în redacție, în tot acest timp, le cunosc cu adevărat: Gabriel Dimisianu, şi Nicolae Manolescu.
Cel mai frumos elogiu aniversar care s-ar putea aduce vitalei reviste „România literară”, actualei sale echipe de conducere, formată din criticii Nicolae Manolescu – director, Gabriel Dimisianu – director adjunct, şi Alex Ştefănescu – redactor-şef, dar şi redacției, în care intră Constanța Buzea, Adriana Bittel, Ioana Pârvulescu, Marina Constantinescu şi Oana Matei (Mihaela Şchiopu poate fi considerată un fel de redactor onorific, pentru inconfundabila prezentare artistică a revistei), n-ar fi înşiruirile obişnuite de epitete elogioase, ci parcurgerea unui număr oarecare, din amplul şantier literar deschis acum 40 de ani. Astfel „România literară” nr. 36, din săptămâna 12-19 septembrie 2008, ar putea fi un bun prilej de a lăuda dăruirea generoasă a celor ce fac acum revista, aducând la lumina tiparului (iată o sintagmă pe deplin edificatoare!), săptămână de săptămână, acest mesaj constant al încrederii în destinul viitor al literaturii şi al valorii literare.
Prima pagină care se citeşte imediat când ai în mână revista e, desigur, actualitatea „ochiului magic” de pe coperta a patra, semnată Cronicar. O semnalare a cuiva, fie autor, carte sau revistă, în acest spațiu echivalează cu o validare sau o sancțiune, resimțite în egală măsură ca verdicte oficiale, date de la nivelul celei mai înalte instanțe evaluatoare, aşa cum cronicile lui Gheorghe Grigurcu, Alex Ştefănescu, Tudorel Urian, Daniel Cristea-Enache, Sorin Lavric, Cosmin Ciotloş, fie că eşti sau nu de acord cu ele, sau pagina tradițională de poezie, dau nivelul receptării unei cărți, sau a unui autor, în acel moment al vieții literare româneşti. Energicele editoriale ale lui Mircea Mihăeş, miezoasele explorări ale Ioanei Pârvulescu în geologia culturii, eseurile întotdeauna mustind de spiritualitate largă ale lui Mihai Zamfir, sfătoasele recomandări ale poştei redacției, semnată de Constanța Buzea, colaborările prestigioase ale lui Constantin Țoiu, Livius Ciocârlie, Gabriela Melinescu, Cristian Teodorescu, Rodica Zafiu, cronicile plastice ale expertului Pavel Şuşară, sau cele teatrale ale Marinei Constantinescu, traducerile din fiecare număr (cum este celebrul poem „Miercurea Cenuşii”, de T.S. Eliot), interviurile periodice (substanțial cel cu criticul Gheorghe Grigurcu, realizat de Dora Pavel), sau relatările grav-ironice ale lui Alex Ştefănescu, de la diverse acțiuni culturale în care este implicat (revenit de la „Ziua Limbii Române”, din Chişinău, cu o bătaie zdravănă încasată în parcul central), mențin „România literară” la un nivel de atractivitate care a predestinat-o să fie un model de jurnalism cultural, în toți cei 40 de ani ai săi de existență.
Şi, în final, un regret aniversar: absența editorialului lui Nicolae Manolescu de pe prima pagină a publicației. În rest, îi dorim celei mai fermecător-autoritare Doamne a presei literare româneşti să rămână mereu atractivă, la fel de ademenitoare şi disponibilă la tinerețe fără bătrânețe, ca acum. Şi întotdeuna de acum înainte!
ION ZUBAŞCU
Cel mai frumos elogiu aniversar care s-ar putea aduce vitalei reviste „România literară”, actualei sale echipe de conducere, formată din criticii Nicolae Manolescu – director, Gabriel Dimisianu – director adjunct, şi Alex Ştefănescu – redactor-şef, dar şi redacției, în care intră Constanța Buzea, Adriana Bittel, Ioana Pârvulescu, Marina Constantinescu şi Oana Matei (Mihaela Şchiopu poate fi considerată un fel de redactor onorific, pentru inconfundabila prezentare artistică a revistei), n-ar fi înşiruirile obişnuite de epitete elogioase, ci parcurgerea unui număr oarecare, din amplul şantier literar deschis acum 40 de ani. Astfel „România literară” nr. 36, din săptămâna 12-19 septembrie 2008, ar putea fi un bun prilej de a lăuda dăruirea generoasă a celor ce fac acum revista, aducând la lumina tiparului (iată o sintagmă pe deplin edificatoare!), săptămână de săptămână, acest mesaj constant al încrederii în destinul viitor al literaturii şi al valorii literare.
Prima pagină care se citeşte imediat când ai în mână revista e, desigur, actualitatea „ochiului magic” de pe coperta a patra, semnată Cronicar. O semnalare a cuiva, fie autor, carte sau revistă, în acest spațiu echivalează cu o validare sau o sancțiune, resimțite în egală măsură ca verdicte oficiale, date de la nivelul celei mai înalte instanțe evaluatoare, aşa cum cronicile lui Gheorghe Grigurcu, Alex Ştefănescu, Tudorel Urian, Daniel Cristea-Enache, Sorin Lavric, Cosmin Ciotloş, fie că eşti sau nu de acord cu ele, sau pagina tradițională de poezie, dau nivelul receptării unei cărți, sau a unui autor, în acel moment al vieții literare româneşti. Energicele editoriale ale lui Mircea Mihăeş, miezoasele explorări ale Ioanei Pârvulescu în geologia culturii, eseurile întotdeauna mustind de spiritualitate largă ale lui Mihai Zamfir, sfătoasele recomandări ale poştei redacției, semnată de Constanța Buzea, colaborările prestigioase ale lui Constantin Țoiu, Livius Ciocârlie, Gabriela Melinescu, Cristian Teodorescu, Rodica Zafiu, cronicile plastice ale expertului Pavel Şuşară, sau cele teatrale ale Marinei Constantinescu, traducerile din fiecare număr (cum este celebrul poem „Miercurea Cenuşii”, de T.S. Eliot), interviurile periodice (substanțial cel cu criticul Gheorghe Grigurcu, realizat de Dora Pavel), sau relatările grav-ironice ale lui Alex Ştefănescu, de la diverse acțiuni culturale în care este implicat (revenit de la „Ziua Limbii Române”, din Chişinău, cu o bătaie zdravănă încasată în parcul central), mențin „România literară” la un nivel de atractivitate care a predestinat-o să fie un model de jurnalism cultural, în toți cei 40 de ani ai săi de existență.
Şi, în final, un regret aniversar: absența editorialului lui Nicolae Manolescu de pe prima pagină a publicației. În rest, îi dorim celei mai fermecător-autoritare Doamne a presei literare româneşti să rămână mereu atractivă, la fel de ademenitoare şi disponibilă la tinerețe fără bătrânețe, ca acum. Şi întotdeuna de acum înainte!
ION ZUBAŞCU