Dan Grigore şi amicii săi pe scena Ateneului.

 Sâmbătă, 6 aprilie, a avut loc la Ateneul Român un spectacol neobişnuit, căci a fost în acelaşi timp concert (sau mai bine zis recital), spectacol, interviu şi dialog. Dan Grigore, care mărturiseşte că nu doreşte să se  aniverseze în public, a trebuit să accepte că va împlini în curând 70 de ani. În preajma acestei vârste, şi-a convocat o seamă de prieteni, nu mulți dar aleşi pe sprânceană, pe scena Ateneului Român, să comunice prin intermediul pianului sau într-un dialog relaxat cu ei. S-au succedat, rând pe rând, în ordinea apariției, Marina Constantinescu, care a rămas pe scenă până la sfârşit, jucându-şi rolul de intervievator care-l provoacă pe maestru la confesiuni, Ion Caramitru, Medeea Marinescu, Victor Rebengiuc, Andrei Vieru, Mihai Brâncoveanu şi, într-un final apoteotic, Angela Gheorghiu. Să notăm că Medeea Marinescu a jucat şi rolul de interpretă, pianistă, dar şi pe cel de actriță, cu o poezie de Jacques Prevert, un poet francez cam uitat astăzi, în orice caz la noi, unde a făcut vâlvă prin anii ‘60, dar care stă sigur undeva la baza colocvialității dobândite de poezia de azi nu numai în Franța. Ion Caramitru, ca de obicei, cu poezie spusă altfel decât alții, dar şi cu un număr de scamator, când mima intepretarea la pian, de fapt pe o înregistrare, apoi demonstrată publicului. În tot acest timp, Marina Constantinescu, epatant-elegantă, i-a provocat pe cei doi vechi colegi de spectacole, Ion Caramitru şi Dan Grigore, să dea drumul unor amintiri din spectacolele lor faimoase, de altădată. Victor Rebengiuc, cea mai aplaudată apariție până la soprana internațională, a citit sălii o poezie de Ioan Alexandru, din perioada sa religioasă. Un alt mare poet despre care nu se mai vorbeşte azi, deşi chiar cei care nu prizează poezia religioasă pot găsi admirabile texte dinainte de faza sa finală. Fost student al maestrului Dan Grigore, Andrei Vieru, pianist şi eseist publicat de edituri prestigioase pariziene, a vorbit puțin şi a cântat cu parcimonie, dar cucerind publicul. Un vechi coleg şi prieten al lui Dan Grigore, Mihai Brâncoveanu, i s-a alăturat pentru a cânta la patru mâini, performanță pe care sărbătoritul a mai realizat-o şi cu Medeea Marinescu şi, în falş, ca să zicem aşa, cu Ion Caramitru care cânta la o... înregistrare, un Dans ungar de Brahms, pe care l-au mai interpretat împreună cu mulți ani înainte. De-a lungul întregului spectacol s-a putut auzi muzică de Chopin, o slăbiciune a sărbătoritului, Mozart, Brahms, Prokofiev, Poulenc, Beethoven. Să nu uit să remarc dublul Ion Caramitru-Dan Grigore, primul recitând Melancolie de Eminescu, pianistul cu partea întâi din Sonata botezată a Lunii. Şi mai merită remarcat şi momentul când maestrul a „jucat” la pian celebrul altădată cântecel de muzică uşoară, Marina, în stil Bach şi în stil Mozart, spre hazul întregii săli. Fireşte, la intrarea Marinei Constantinescu. Primul final a fost cel cu Angela Gheorghiu, apariție strălucitoare, puțin afectată cum stă bine oricărei dive, dar a cărei voce a ridicat, şi la propriu şi la figurat, sala în picioare. Au fost şi aici vorbe şi amintiri, diva mărturisind că a fost studentă la Conservatorul din Bucureşti, prin anii ‘80, când, ca şi acum, a fost câteodată acompaniată la pian de Dan Grigore. Iar în final au revenit pe scenă toți participanții, cu excepția lui Ion Caramitru, plecat să joace în Dineu cu proşti, la teatrul pe care-l conduce, şi Victor Rebengiuc a făcut, propriu zis, încheierea acestui eveniment, cu monologul final al lui Prospero din Furtuna lui Shakespeare, atât de aluziv la artist şi la creația sa. Totul s-a terminat astfel foarte sus, aşa cum de fapt a şi fost menținut de momentele întregii desfăşurări. Spectacolul a fost produs şi va fi transmis pe postul de televiziune TVR 2.