Colombina arată bine după o absență de 60 de ani.

Între decembrie 1916 şi august 1917, tezaurul Băncii Naționale a României – valori aparținând unor diverse bănci româneşti private, societăți comerciale sau persoane particulare, apoi, colecții de artă (de pildă, sute de tablouri de Grigorescu...o să vedeți de ce-l amintim tocmai pe el!), bijuterii, arhive, lingouri de aur, monede, bijuteriile Reginei Maria şi altele – a fost trimis la Iaşi şi, de acolo, cu trenul, la Moscova. Scopul (nici acum nu se ştie cine le-a „luminat” mințile autorităților de atunci, care se refugiaseră în capitala Moldovei, fiindcă Bucureştii se aflau sub nemți!): spre a fi pus la adăpost în fața iminentei ocupări a țării de către Puterile Centrale. Gestul prevenitor al Rusiei a fost însoțit însă mai târziu de o realitate normală în cazul ei (fie că s-a numit țaristă sau sovietică!): tezaurul nu a mai fost returnat niciodată României. 

Cele câteva gesturi de bunăvoință (din 1935, 1956 şi 2008) sunt doar câteva manevre ce țin mai mult de o anume retorică a bunăvoinței (sau, cum s-ar zice, praf de aruncat în ochii naivilor!). Important este că astăzi, în seifurile Kremlinului zac – schestrate de Lenin, în 1917 – circa 91 de tone de aur românesc, sub formă de lingouri din aur fin şi monede. La valoarea de azi, peste 3,5 miliarde euro. Este o pierdere dureroasă, ale cărei răni provocate probabil că nu se vor cicatriza niciodată... 

Şi să vedeți coincidență! „Colombina în verde”, opera celebră a lui Nicolae Grigorescu (da, tot el!), are, bineînțeles, o poveste ce se leagă, la un moment dat, de obsesia noastră cu „prietenul de la Răsărit”. Fiindcă ea a dispărut din țară în timpul terorii comuniste „de rit sovietic”, din anii ’50. Dar, de astă dată, direcția n-a mai fost Moscova, ci ea a ales libertatea Occidentului, fiind descoperită la o familie de francezi din cetatea medievală Carcassonne, de lângă Montpellier. Tabloul a fost pictat probabil la Roma, în iarna anului 1873, în timpul vestitului carnaval, fiind precedat de mai multe studii (aflate astăzi în patrimoniul MNAR) şi se pare că ar fi intrat inițial în colecția marelui moşier şi om politic buzoian Gheorghe (Gogu) Iliescu, căruia îi aparțineau vestitele domenii Cândeşti. Cei doi s-au cunoscut în cursul expoziției personale a lui Nicolae Grigorescu, de la Ateneul Român, în anul 1900, când moşierul din Cândeşti a achiziționat un număr impresionant de opere expuse (peste 40!). Cel care le făcuse cunoştință şi, în felul acesta, avea să dureze o trainică prietenie, a fost poetul Şt.O. Iosif. Astfel că, în verile ce au urmat, Grigorescu vizitează şi adastă la domeniile şi conacul de la Cândeşti ale lui Gogu Iliescu, fiind însoțit frecvent de către I.L. Caragiale, Al. Vlahuță, Barbu Ştefănescu Delavrancea şi, bineînțeles, Şt.O. Iosif. (NOTĂ: Conacul din Cândeşti face astăzi parte din patrimoniul cultural național, ansamblul de construcții, clădiri şi grădini fiind de interes nu numai istoric, dar şi cultural-arhitectonic. Aici, Nicolae Grigorescu, care avea o cameră numai a lui şi un foişor unde picta, a realizat, vreme de 14 ani, o bună parte din opera sa, peste 150 de tablouri. De asemenea, un pic anecdotic, ar trebui amintit că şi Henri Coandă a trecut de multe ori pe la conacul din Cândeşti, în tinerețea sa, fiind îndrăgostit lulea de fiica de o frumusețe răpitoare a boierului Gogu Iliescu, Elisa, tatăl ei fiind foarte bun prieten cu tatăl lui Henri...). Interesul pentru „Colombina în verde” a crescut imediat după dispariția lui Grigorescu (declanşat de studiile semnate de Vlahuță, în 1910 şi Cioflec, în 1925), pentru a atinge apogeul în 1938, cu ocazia centenarului naşterii marelui pictor. Între timp, lucrarea ajunsese în colecția lui Eugen Iliescu-Cândeşti (1893-1953), fiul marelui moşier buzoian, om politic de dreapta, şef al organizației legionare din Buzău, în 1940. Acesta, şcolit la Paris, unde a cunoscut-o şi pe viitoarea lui soție – Madeleine – avea să aibă un sfârşit tragic, fiind expropriat, încarcerat şi ucis la Gherla, de către autoritățile comuniste, în 1953. Nora lui Gogu Iliescu, văduva Madeleine Iliescu, se vede obligată să fugă în Franța, nu înainte însă de a lua cu ea „doi Grigoreşti”, unul dintre ei fiind chiar „Colombina în verde”. La Paris, lucrarea a fost vândută unui cuplu de francezi care, pe la jumătatea anilor ’60, s-a stabilit în Carcassonne şi în familia căruia a fost descoperit tabloul. Adus în România, tabloul a fost expus de Galeria Artmark, în vederea Licitației de Primăvară. 

Mărturisesc cu mâna pe inimă că, văzut de aproape, vrăjeşte pur şi simplu (poate şi din alte rațiuni, mai degrabă biografice, dar lipsite de interes public!). În dreapta jos a tabloului, pe o etichetă, scria: 250.000 euro.