4 FESTIVALURI, 3 CĂRȚI, 2 PREMIERE ŞI UN NOU PREŞEDINTE

Uniunea Cineaştilor, care va împlini în luna mai 50 de ani de existență, şi-a ales (în martie) un nou preşedinte în persoana regizorului Laureniu Damian, cunoscut  documentarist, autor a două lungmetraje ficțiune, Rămânerea şi Drumul câinilor, a numeroase filme de scurtmetraj şi emisiuni TV dedicate artei a şaptea, profesor de regie la UNATC.

În aprilie a început avalanşa festivalurilor, dintre care cel puțin două (NexT şi Dakino) s-au desfăşurat în aceeaşi săptămână, concurență păgubitoare pentru spectatori.

 Festivalul NexT a adunat la start 23 de filme din 16 țări, printre câştigători numărându-se regizorul portughez Basil da Cunha cu Şi viii plâng, o ficțiune dramatică bine condusă în limitele formatului scurt (Marele Trofeu NexT), cineastul spaniol Chema Garcia Ibarro cu Misterio, populat de umor şi suprarealism şi românul Liviu Săndulescu, cu Betoniera, o felie de viață expandată pentru concluziile moralizatoare asupra condiției umane. Filmele se pot accesa în videoteca NexT şi ar trebui urmărite în programele TV.

 Festivalul Cinepolitica, inițiat şi condus de regizorul Moscu Copel, a adunat nume de răsunet, Marco Bellocchio şi Robert Redford, fiind prezenți (doar) cu ultimele lor creații în galele de început şi de sfârşit ( Frumoasa adormită şi  Spune-mi cu cine te însoțeşti), în competiție fiind premiate, printre altele, filmele Rock the Casbah de Yariv Horowitz şi Cerberii, regia Dror Moreh. Primul evocă aventurile unor soldați israelieni în teritoriile ocupate, pe timpul Intifadei, al doilea este un montaj de şase interviuri cu foşti directori ai Agenției israeliene de securitate internă Shin Bet, extrem de relevant pentru deciziile politice luate după Războiul de şase zile, dar şi pentru cinismul factorilor politici. Discretă, dar foarte activă această Agenție repune în discuție prin mărturiile conducătorilor ei, moralitatea torturii şi terorismului, arestărilor şi asasinatelor, într-o aritmetică nu doar uneori generatoare de fiori. Dar filmul este şi o lecție de geopolitică, precum şi un prilej de metamorfozare a opticii față de statul Israel, şi de ce nu, față de întreaga lume politică.

În cadrul aceluiaşi Festival a avut loc şi proiecția filmului Evrei de vânzare, semnat de regizorul Radu Gabrea, documentar de mare forță demonstrativă, evocând ,,cea mai mare operațiune prin care un stat şi-a vândut proprii cetățeni.”. Radu Gabrea îşi construieşte impecabil noul capitol de istorie nescrisă în imagini percutante prin fotografii, interviuri şi documente care arată cum peste 90 la sută dintre evreii români au părăsit țara noastră fiind vânduți, după un mercurial aiuritor, altor țări, majoritar Israelului.

Festivalul B-Est, aflat la a noua ediție, nu este cel mai longeviv festival găzduit de Bucureşti (acesta fiind Dakino, aflat la cea de a 22-a ediție), cum se laudă organizatorii. Importantă este prezența în acest festival a unei noi premiere româneşti Love building, film de debut în ficțiunea de lungmetraj a Iuliei Rugină, a cărui prezentare pe ecrane va avea loc pe 13 septembrie. Povestea a 14 cupluri, care doresc să-şi „repare” relația, este condusă de trei psihoterapeuți interpretați de Alexandru Papadopol, Dorian Boguță şi Dragoş Bucur, actori emeriți din filmele aşa-zisului nou val românesc, mai degrabă din Tânărul cinema național, care s-a afirmat strălucit la marile competiții internaționale. Psihodrama are momente grave, dar şi un umor aparte, construcția imaginii are percutanță pentru treptele de depanare a sentimentelor, scenariul semnat de Ana Agopian, Oana Răsuceanu şi Iulia Rugină fiind extrem de ofertant pentru cei 30 de interpreți neprofesionişti, formați însă la şcoala celor amintiți ca guest stars pe generic. Iulia Rugină, afirmată cu scurtmetraje premiate la alte festivaluri, dar şi cu o intensă activitate de producătoare poate deveni un nume brand pentru filmul românesc, filmul Love building cucerind un meritat Premiu al publicului şi o Mențiune specială din partea juriului condus de eminentul critic Dan Făinaru.

În sfârşit,  Festivalul de la Cannes, care va fi în mai, nu are niciun film românesc în principalele competiții, dar semnalăm o prezență românească semnificativă prin cele 18 scurtmetraje ce se vor proiecta, printre care Vaca finlandeză de Gheorghe Preda, Picurar de Napoleon Helmis, Cod roşu de Hanno Hofer, Ovo de Eva Pervolovici şi De azi înainte de Dorian Boguță. De urmărit în programele HBO.

Andrei Gorzo semnează volumul Lucruri care nu pot fi spuse altfel, editat la Humanitas, cu subtitlul Un mod de a gândi cinematograful de la Andre Bazin la Cristi Puiu. Excelentă trecere în revistă a teoriilor artei a şaptea, nu toate, dar cu o predilecție pentru contribuția franceză a teoreticianului din subtitlu, apt a fi avocat pentru instrumentarul analitic cu care este privit Noul cinema românesc, focusat pe revoluțiile regizorului Puiu. Excesele de genul noul cinema s-a născut în Puiuland, care neagă fără argument o continuitate ideatică, istorică şi estetică în evoluția filmului românesc, nu anulează densitatea teoretică a volumului care edifică o nouă privire asupra cinematografului autohton, e drept, cu multe argumente construite după bibliografia anglo-saxonă. Andrei Gorzo a fost premiat de Uniunea Cineaştilor pentru acest volum, care defineşte baza teoretică a noii istorii a artei a şaptea în România, privită fără comoditate şi convenționalism, cu un ochi atent la capcanele empirismului şi subiectivismului.

Titus Vîjeu este autorul unei valoroase monografii dedicate cineastului care a câştigat cu două decenii în urmă Leul de argint la Veneția cu filmul Hotel de lux, Dan Pița. Subintitulată Arta privirii, cartea (apărută la NOI Media Print) universitarului Titus Vîjeu analizează in extenso opera regizorului, de la filmul de diplomă Viața în roz la ultima creație, Kira Kiralina, film încă necunoscut spectatorilor români. De comentarii referențiale se bucură câteva dintre marile reuşite ale cineastului Apa ca un bivol negru, film programatic pentru o întreagă generație de autori, Duhul aurului şi Nunta de piatră (coregizor), Filip cel bun, Tănase Scatiu, Faleze de nisip, Concurs, Rochia albă de dantelă, Pas în doi, Noiembrie, ultimul bal. Mai săracă în mari succese, opera cineastului de după 1990 (cu excepția amintită), are parte  de aceeaşi înțelegere obiectivă a istoricului, care ne-a mai dat, cu ani în urmă, o excelentă monografie consacrată regizorului polonez Andrzej Wajda. 

Povestea poveştii în filmul românesc (1912-2012) este cartea Marilenei Ilieşiu (apărută la Polirom), care investighează un secol de cinema din perspectiva structurilor epice, a narațiunilor, a scenariilor privite conceptual, de la primitivii cu Războiul Independenței până la Noul cinema românesc cu După dealuri de Cristian Mungiu. O periodizare binevenită, cu trepte de evoluție atent focusate pe contribuția scriitorilor la scenariile de film, cu analize profunde asupra determinărilor politice, cu detalieri interesante pe filme de referință, volumul Marilenei Ilieşiu este o contribuție necesară şi extrem de utilă pentru cunoaşterea unui veac de film românesc.

Tot o carte de istorie a filmului românesc semnează Elena Saulea (Editura Biblioteca Bucureştilor), Caragiale în viziunea autorilor de film, substanțială trecere în revistă a ecranizărilor generate de opera marelui clasic, cu neinspirate adaptări din perioada antebelică, dar şi cu inegalabilele filme semnate de Jean Georgescu. Analiza documentarelor sau a producțiilor de televiziune întregesc o analiză exhaustivă a dialogului Caragiale-film, imposibil de terminat mai ales în societatea contemporană.

Domestic de Adrian Sitaru este un excelent film care evocă relația om-câine, găină, iepure, pisică, porumbel, în condiii de bloc, cu tabieturi şi convenții, cu drame şi comedii domestice, cu o înțelegere deosebită şi asupra raporturilor părinți-copii în stresul contemporan. Cu actori excelenți printre care Adrian Titieni, Ioana Flora, Clara Vodă, filmul Domestic confirmă valoarea unui cineast care a mai semnat Pescuit sportiv şi Din dragoste cu cele mai bune intenții.

Mamaia este o făcătură a regizorului spaniol Jesus del Cerro, autorul celebrelor comedii Ho, Ho, Ho 1 şi 2. Cu Stela Popescu şi Valentin Teodosiu în rolurile principale, filmul  este comedia războiului între o septuagenară şi un rechin imobiliar care utilizează toate tertipurile pentru a mai  distruge un imobil istoric. Nu se pierde nimic, dacă se evită.