Poeme

 

Nu este deloc vorba

despre glorie chiar dincolo de

incinta duminicală

o zi urcă poate

în sîngerarea cărămizilor

 

vînători merg fumul iese din puşti

ceva lipseşte mereu din rămuriş

odată ce am trecut de ultima fermă

 

ziua ne leagă fiecare

s-a semnat măcar cu degetul

pe faianța peretelui despărțitor

 

Cum lucrurile se apropie

mai degrabă zvonuri decît parcele

creşte numărul scîndurilor al piscinelor demontate

al avioanelor căzute de pe crengile joase

în depărtata livadă

Împart undeva cu tine o casă neterminată

Ghicesc povestea noaptea printre urzici armata în jurul satului

foarte aproape carnea fierbinte a coapselor

 

(din volumul Quoi? Quelque chose – et autres poèmes, Obsidiane, 1995)

 

Fragment

(În amintirea lui Jan Skácel)

 

Soarele la fereastră

deschidea casa

la nimic

 

Între cerul afară şi mîna

pe masă

fragmentul întreg al zilei

 

Va veni timpul să fim azvîrliți

în iarbă

ca un semn de carte

(din volumul Pour l’Ange, Obsidiane, 2006)

Prezentare şi traduceri de Sebastian Reichmann

 

A doua zi

 

Iarăşi dimineață. Donjonul micului hotel, care părea aseară atât de atrăgător

şi atât de submarin, cu mierea înăuntru arzând, străpunge acum ceața ca un

     os gol,

din chipul care, la dus, îți lumina drumul ca o lampă

a rămas doar o fărâmă de carne crudă, cu un surâs vag.

Mai nimic nou; până şi dorința e numai non-dorință încălzită,

mutra polițaiului uluit capătă un aer aproape uman

când se întoarce către bucătăria familiei. Şi totul poate reîncepe de la zero,

     dacă apare îndoiala;

ajuns iarăşi la colț, să te hotărăşti s-o iei la stânga, spre zgomotele oraşului

     care se sting

ori să urci mai departe, de-a lungul tăcerii intense a zidurilor joase în spumă

     de salcâmi.

Cu siguranță însă, orice ai face, vei lăsa în urmă, la răspântie

destule vieți mai bune posibile –

 

(din volumul Quoi ? Quelque chose et autres poèmes, 1995)

Traducere de Dan Stanciu