Miscellanea
Florin Toma

Nichita şi Stratan – două elegii la Ploieşti.

Articol publicat în ediția Viața Românească 5-6 / 2013

 Sau resurecția Poeților. Prima condiție a unei edituri este să-şi aproprieze, dacă poate, o serie de nume de autori mari, care să-i țină steaua, prin valoare şi strălucire, cât mai sus pe scala prestigiului. De-abia după aceea, vine momentul în care cititorul se hotărăşte să-i dedice acesteia răgazul şi să se aplece asupra obiectului produs. Un obiect numit îndeobşte carte. Dacă însă focalizăm şi mai puternic, putem considera, fără riscul de a greşi (sau, mă rog, cu unul foarte mic!) că fiecare carte, odată ce a văzut lumina zilei – despre miracolul acesta uluitor care transformă zicerea sau scrierea într-o pagină de carte, nu vorbim acum, fiindcă nu e nici timpul, nu e nici locul! – deci, din această privire, fiecare carte e o carte de căpătâi. Acum, mai facem o tumbă stilistică, şi gata! Aşa, o inocentă părere, o fandare semantică scurtă şi vom spune că impresia noastră, cel puțin în cazul acesta, este că locuțiunea „de căpătâi” nu se referă în niciun caz la cap şi începătură, ci exact la cap, creştet. Altfel spus, căpătâiul celui căruia i se face pomenirea. Ca o coroană. Nicidecum funerară, aşa cum ar fi impus circumstanța, ci crăiască, regală, împărătească. Ei bine, şi cu asta, am încheiat, adică i-am pus capăt, exordiului!... Editura „Libertas” din Ploieşti (m-am uitat cu atenție la logo-ul grafic al ei: esențializează silueta faimoasei „statue a Libertății”, de care vorbea nenea Iancu şi ajunsă o emblemă a urbei, una foarte serioasă şi insistentă, aşa cum pare să fi devenit Ateneul Român, de pildă, pentru Bucureşti!) îşi trage seva cu precădere din rezervorul patrimonial spiritual şi creator al zonei. E ca o cinstire a ploieşteanului. Nu a becherului care şi-a trimis nepotul la Bucuresci, ca să intre copist la primărie, iar acesta, dimpotrivă, se risipeşte pe „conțină”, dame uşoare şi magnetizări puternice (vezi „D’ale carnavalului!”). Ci a Poetului ploieştean. Poetul genial, comemorat la fiecare amintire a numelui acestui oraş. Un Poet cu două capete (vă lăsăm libertatea de a ghici singuri sensul cel mai potrivit!). Cu două lire. Cu două stihuri. Cu două voci. Şi cu destine apropiate. Parcă şi numele lor şi prenumele s-au îngemănat cu iscusință: Nichita şi Nino (N&N), însoțiți de Stănescu şi Stratan (S&S). Nichita Stănescu şi Ion Stratan sunt doi poeți emblematici ai Ploieştilor. Îi este dat, probabil, acestui oraş să devină, din când în când, capitala limbii literare. Spațiul aproape extra-real – prin care zburătăceşte un fluid „macondoniric” (Nichita spune că aici, la Ploieşti, cu referire la Caragiale, cu toate că el însuşi era un reformator, „a fost spânzurată limba română...”) – în care are loc, la anumite intervale de timp, o bulversare teribilă a limbajului artistic. O straşnică revizuire a comunicării artistice. Câțiva oameni de ispravă din Ploieşti au luat asupra lor poezia lui Nichita şi Nino, doi dintre căuzaşii acestor revoluții, şi au strâns-o în frumoase obiecte de cinstire. Cărți de căpătâi. Astfel că, recent, în cadrul Festivalului artelor „Nichita la Echinocțiu” (ce are loc de câțiva ani buni şi al cărui factotum este acelaşi inimos om de cultură Mihai Vasile!) au apărut la editura „Libertas” câteva splendide (prin îngrijirea grafică!) şi valoroase (prin conținutul inedit!) volume din opera celor doi. Mai cu seamă, cartea despre Nichita – ce conține, pe lângă versuri cunoscute sau inedite ale acestuia, şi reproducerea coperților şi fragmente din toate volumele sale apărute, apoi, lucrări ale pictorilor ploieşteni inspirate de versurile poetului sau fotografii din spectacolele de teatru ale trupei „Echinox”, conduse tot de Mihai Vasile – pare mai mult decât o carte. Şi chiar este. Operă de artă în sine. Victoriile Editurii „Libertas” din Ploieşti împotriva inerției culturale în general sau a prejudecății că Provincia nu e-n stare să palpite la unison cu Capitala (la care se adaugă, fireşte, şi năprasnicul orgoliu local!) sunt de mare folos pentru cultura acestei aşezări. Dar, şi mai de folos sunt strădaniile celor care împodobesc, cu harul şi dăruirea lor, aceste împliniri.