Poezie
Mihai Banciu
Poeme
Articol publicat în ediția Viața Românească 7-8 /2013
Umbra
Umbra ce trece
cuprinzânu-te
până la brâu
până la umăr...
A fost amiazi.
La nord de inimă
doar muşchi
ferigi
larve de gânduri
nerostite.
Ajun
Să amurge?ti privind catafalcul Veneției,
verde-ngropat în rari?tea oglinzii.
Pe obraz amintirea dintâi.
Re minor
Pă?esc pe umbre.
A?tept să mă în?face
cu fălcile-i profunde
Viitorul.
Afrodita
În coapsa ta zăcăminte de ochi.
Jur împrejur Grădinile Semiramidei,
lampioane, mă?ti ?i icoane.
În rest, viața pitică.
Noiembrie
Dimineață de nuci
lumină verde
cardiopalmă.
Habemus corpus poeticus
Zidul, jardiniera, creanga de leccio.
Din scaunul de plastic privesc
orizontul rămas.
Respir ritmic, respir sacadat
orizontul tremură odată cu mine.
Din străfundul acestui puț de aur pândesc
răsăritul Petrecerii.
Cursus interruptus
Pe când frământ acest Poem
care se umflă văzând cu ochii
Cu mâinile pătate de
polenul dimineților risipite,
cu ochiul cotropit de ceața,
cu zâmbetul nătâng în colțul gurii
Continui să inspir amestecul
de ?opârle ?i păsări,
agățat, cu unghiile ?i cu dinții,
de coroana apusului
Pe când fixez ora aceasta,
târzie dar nu definitivă...
Ultimul țarm
Rosa canina
rapt prin grădinile de portocali
iarbă presărată-n celule
copaci susținând epilogul culorii.
Deasupra - setea de echilibru.
Magnezii
O! cuiul bolții înflorind,
rondul pupilei.
?i mâna ta în somn
o monogramă a luminii.