Premiile VR
Vlad A. Gheorghiu
Poeme
Articol publicat în ediția Viața Românească 7-8 /2013
Crows in the hallway
două zile. iaurtul
a expirat. 3 zile până
la sfârşitul lumii.
2 ciori la mine în
hol. îmi fugăresc şobolanii
pe care îi cresc de
zece ani.
bradul de crăciun s-a transformat
într-un polițist de la
rutieră.
sirene.
girofaruri.
să-l ia naiba.
inflamabil (cine sunt eu?)
spre ziuă uităm ce suntem.
în parc ninge. nu mai zboară
nici un condamnat. cine sunt
eu?
funia nu mai iubeşte săpunul.
azi trece timpul precum gradele
în termometrul cu alcool. în locul
fotoliilor din teatru s-au pus scaune
electrice de masaj. doi buşteni
fac dragoste în cursul
apei.
iubita mea doarme-n sufragerie. are picioarele
reci. eu am lăsat geamul deschis când am
sărit. cine sunt eu?
cine suuunt…?
cineeee …?
euuuu …?
somn uşor draga mea. de mâine
ai să visezi
numai
pentru tine.
eventual, color.
Hol(e)
*one day, I will marry that bitch!*
e o lume plină de
holuri...
mă-nțelegi?
merg pe un hol care duce la alte
holuri unde alți bufoni se agită
şi se întreabă unde duce holul de alături.
holul meu e luminat. am un neon galben
care pâlpâie undeva pe ritmul
piesei ăleia...”would”.
holurile de lângă mine au lumânări.
sau opaițuri. o fată mai norocoasă
- cea mai norocoasa fată din lume -
are o lanternă solară. holul meu are două
sensuri giratorii unde
mă întâlnesc cu un tip
vicios şi cu o puştoaică difuză
care zboară reee – peee - de.
ieri mi-a umplut giratoriul cu fire
de păr crețe. e simpatică.
”one day I will marry that bitch!”
îmi zic asta de vreo două zile.
am crezut că e de la viroză,
dar nu e. nici un paracetamol nu
schimbă asta.
e grav.
mă petrec mai departe pe hol.
în stânga holuri, în
dreapta goluri şi
holuri şi
holuri.
lumea asta pare un penthouse luxos.
puțini ne-am prins că de fapt
toți ne învârtim într-o
garsonieră
confort
trei.
fratele mut. la nord apa e curată
singur.
singur.
singur. singur.
unde a plecat toată lumea? unde
sunteți? strig ca un nebun. nu mă aude
nimeni. toți au plecat. până şi luna se pregăteşte
să plece. pe jos.
soarele a plecat de ieri.
viața s-a suit într-un taxi azi
noapte şi a plecat.
la mă-sa?
moartea era beată într-un bar de
striptease. chelnerițele o făceau la
buzunare. au
dispărut
toți. cerul e roşu. în vânt e numai nisip.
sau cenuşă. mă înec.
nu mai văd nimic. nu mai e nimeni
să-mi bată cuiele pe tort. unde-i ciocanul?
unde-i lopata?
fetița cu capul spart în căruciorul de
butelie. plăcinta cu rubarbă a mamei răcindu-se pe
marmura rece lângă cadavrul terciuit
al unei pisici de rasă. sunt ultimele imagini din
luneta trabantului. după,
totul a devenit
alb.
cămaşa. umeraşele dorm
draga mea,
fără nasturi fără scame pe cămaşa
albă fără
ațe. în fiecare dimineață alergi
prin casă
praful doarme. umeraşele dorm şi
tu tragi timpul după tine în
ritmul juicerului plin cu felii de portocală
şi cravata pusă-n răspăr sărută
abdomenul tău,
nesătulă.
iar eu?
la tine-n brațe şi azi să mor
lângă guler, printre ațe cu
cămaşa ta în mână:
zână.
desomn
poate este timpul să te-opreşti.
scoate un pix şi scrie-ți
numele pe asfalt.
ploaia care cade îl va
duce într-o mare
de nume spălate de pe
jos.
lupii nu fugăresc lumina de
pe coline.
poate azi ai să înțelegi
că noaptea toți porumbeii din piețe
se duc să care dimineața
înapoi
transformându-se în halterofili de
categorie grea.
poate apuci să-ți desfaci spatele
de geam.