revista revistelor

Din 13 iunie. Directorul Augustin Buzura, într-un editorial virulent, de reținut, început cu: Nu cred să existe un lucru mai trist decât acela de a asista neputincios la triumful urii, prostiei şi imposturii, la umilirea unui popor care, deşi cu doua decenii şi ceva în urmă a fost capabil să se elibereze de comunism, s-a lăsat învins de lichelele şi impostorii pentru care Revoluția a creat climatul potrivit. Cu bogățiile mai mult furate decât vândute, fugăriți de mizerie din propria lor țară, românilor le-a mai rămas istoria, dar asta până când regionalizarea,  făcută ca toate celelalte reforme postrevoluționare în stil pompieristic şi fără logică, ne va scăpa şi de memorie. Adică de obligația de a şti că pe acest pământ au existat şi bărbați adevărați care au făcut o țara şi o națiune demnă. Ne risipim iarăşi în cnezate şi voievodate „europene“ cu inconştiență, când, după aproape un secol de la Marea Unire, diferențele şi particularitățile fostelor principate încă n-au dispărut. Spun toate acestea, însă, incapabil să răspund la o statornică şi dureroasă nedumerire: unde sunt intelectualii, cei întotdeauna răspunzători de istoria, tradițiile şi demnitatea unui popor? Nu ştiu. Sau ştiu, dar mi-e ruşine să spun. Editorial continuat cu o apărare a lui Nicolae Breban, declarat „colaborator al Securității” („dacă tot vorbim de turnători, celor ce îl cunosc într-adevăr pe autorul Buneivestiri,  mult mai logic li se pare ca Pleşiță să fi turnat la Breban”), executat public de „nulități morale şi intelectuale”. Editorial încheiat cu: Din cauza acestor nulități morale şi intelectuale, am fost obligați să ne întrebăm cu spaimă ce se întâmplă cu noi, dacă această țară va mai exista. Căci este la îndemâna oricui să observe că nu te poți aştepta la nimic bun, câtă vreme unei clase politice iresponsabile, dominate de nişte găşti de şmecheri şi de golani, i se dictează din afară cum să-şi distrugă țara şi ea acceptă fără să-şi pună vreo întrebare. Oricât i-ar fi de greu, oricât de mari îi sunt dificultățile, o conducere responsabilă nu distruge spiritul, viitorul țării, dimpotrivă, pune frână elanului distructiv al nulităților. Mi se pare ciudat, de exemplu, că turnătorilor unanim cunoscuți de la Securitate ori de la DIE nu li se găsesc dosarele, în schimb, unui vârf al literaturii române i se inventează unul, pentru a fi apoi repartizat unui Tribunal care dă sentința anticipată de inventatori.

 

OBSERVATOR CULTURAL 678

Din 21 iunie. „În ziua de 19 iunie 2013, a murit scriitorul Alexandru Muşina. Era născut la 1 iulie 1954, la Sibiu”. E publicat un interviu cu Alexandru Muşina (semnat de Doina Ioanid, studentă lui), intitulat: „Am încercat să proiectez chipuri diferite ale neantului din interior“… În alte pagini, „ICR, fără Marga” (Andrei Marga a demisionat de la ICR) – articole semnate de Ovidiu Şimonca, Bedros Horasangian, Daniel Cristea Enache, Paul Cernat (Marga a fost un director de sacrificiu, devenit treptat inutil tuturor şi care nu avea cum să nu eşueze prematur: atâta timp cât Traian Băsescu se află la Cotroceni, prerogativele politicii externe şi de securitate îi aparțin, iar ICR e, ca şi Victor Ponta, presat să coabiteze pe această linie), Ovidiu Pecican, Iulia Popovici, Cristina Cercel.

 

VITRALIU 1-2

A apărut în iunie 2013. Revistă semestrială (format tabloid, are 52 de pagini), editată de Centrul Cultural Internațional „George Apostu” din Bacău de 11 ani, director Gh. Popa, coordonator Val Mănescu. La Eveniment, „Amintiri cu încărcătură etic-estetică” de Ştefan Munteanu (17 pagini ale revistei sunt legate de Simpozionul național de estetică, ajuns la a XVIII-a ediție la Bacău, anul trecut), cu „Laudatio” de Marin Aiftincă la Alexandru Surdu. E publicat discursul de recepție al academicianului Al. Surdu: „Visam cu ochii deschişi la un viitor pe care acuma îmi este şi jenă să-l mai descriu cuiva, pentru a nu-i lăsa impresia că, destul de matur fiind, n-am înțeles nimic din ceea ce se petrecea în realitate. Ceva presupuneri sumbre aveam şi eu, ce-i drept, în sensul că nu s-a mai pomenit niciodată ca o țară să fie ajutată fără nici un interes de nişte străini, oricare ar fi fost aceştia, dar speram că vom fi lăsați cel puțin să ne descurcăm noi cum vom putea cu ceea ce aveam (adică aveam pe atunci). N-a fost să fie aşa, ci, dimpotrivă, am fost ajutați să distrugem totul. Şi am făcut-o şi o mai facem cu mare entuziasm, apropiindu-ne de starea aceea critică de a fi alungați nu numai din țară, dar şi din istorie… Au mai fost popoare care au fost şterse din istorie. Cele care n-au lăsat nimic în urma lor, au fost uitate sau ne sunt necunoscute”… Mai încolo, „Filosofia pentadică – demers categorial sistematic în reconstrucția filosofică modernă” de Al. Boboc. Apoi, „discursuri de recepție” ale altor doi premiați ai acestui simpozion, scriitorul Gh. Iorga şi artistul Grigore Leşe. „Poesis”: Magda Cârneci, Dan Petruşcă, Eliza Macadam. „Evocări”, pe larg, George Emil Palade.

 

SCRISUL ROMÂNESC 7/ 2013

Marian Victor Buciu, în „Identitatea scriitorului ca vânzător sau ascet”: „Sorin Alexandrescu constată că societatea comunistă n-a fost omogenă, a produs „falii”. În anii 1980, comunismul a recăzut în pre-modernitate. Rezistența prin cultură îi apare insuficientă fără disidența şi opoziția politică. Militează pentru întoarcerea Basarabiei la România şi este uimit de nepăsarea românească față de reuniune. Nu o face de pe poziția ideologiei româniste, atent la faptul că etnicismul generează rasism. Identitatea, în care în mod natural se află în continuă transformare, cunoaşte acum un fenomen nou: ea s-a rupt, aşa că una este românul din România, alta pare a fi cel din străinătate, exil sau diaspora”. Redactorul-şef Florea Firan scrie despre Traian Demetrescu (Tradem), născut la Craiova (în 1866, a murit la 30 de ani, „răpus de ftizie”): „Este un autodidact… poet, prozator şi gazetar cu renume în epocă, precursor al simbolismului românesc şi partizan al idealurilor socialiste...” – aflăm că „poetul Sensitivelor” (volum, 1894) „devine membru al PSDMR” în 1891. Semnează la rubricile lor Gabriel Coşoveanu, Ovidiu Ghidirmic, Adrian Cioroianu, D.R. Popescu, C. Zărnescu, Mihai Ene, D.R. Popa, Rodica Grigore. În alte pagini: „Jurnal inedit” al lui Marin Sorescu (din 1978).  Interviu cu academicianul Dan Berindei: „Cum să condamni patriotismul, când asta este baza existenței unei națiuni? Este soluția care îi ține alături pe oameni. În momentul când dispare patriotismul, poporul respectiv este ca un ciulin bătut de vânturi”. Şi „Muntele viu” de Paul Aretzu.

 

REVISTĂ TRIMESTRIALĂ DE TEORIE, ISTORIE ŞI CRITICĂ LITERARĂ ANTARES AXIS LIBRI

A apărut o nouă publicație de cultură, în iunie 2013, la Galați, editată de USR – Filiala Sud Est şi de Biblioteca Județeană „V.A. Urechia”, director Corneliu Antoniu, director adjunct Zanfir Ilie, redactor-şef Viorel Ştefănescu (cu sprijinul financiar al Primăriei Galați). Mărturisesc, nu ştiu cum se intitulează „pe scurt” această nouă publicație: „Antares Axis Libri”? Sau, la o adică, se prescurtează: RTTICLAAL? Aflu din editorialul semnat de şefii Filialei USR şi Bibliotecii Județene că la Galați apar nu mai puțin de opt reviste culturale – „Antares”, „Porto Franco”, „Dominus”, „Dunărea de jos”, „Axis Libri”, „Boema”, „Curierul internațional de francofilie” şi „Noduri şi semne”, e de-a dreptul impresionantă viața literară în „sud-estul țării”... Din cuprins: „1990-2012. Mutații ale valorilor estetice” de Radu Voinescu, „Întâietatea lui Perpessicius” de Viorel Coman (Perpessicius e născut la Brăila). La istorie literară, texte semnate de Cassian Maria Spiridon (început cu: „Basarab Nicolescu este autorul celui mai important manifest literar al acestui sfârşit de secol şi de mileniu”… Cum adică, sfârşit de secol şi de mileniu, în 2013?), Viorel Ştefănescu („Despre conceptul de alegorie ironică”), Adrian Dinu Rachieru („Deconspirarea” lui Adrian Marino), Dumitru Tiutiucă („Epistemiologia fragmentului”). Apoi, cronici literare (semnate de Vasile Spiridon, Daniel Cristea Enache, Th. Codreanu, Tudor Cicu, a.g.secară, M. Gălățanu). La „Literatura în sine”: N. Breban şi Aura Christi. Plus „Fronde” – Alex Ştefănescu: „Mi-aş fi dorit ca imediat după 1989, toți intelectualii să revină la scrierea cu â din a, pentru a demonstra că se situează într-un raport de continuitate cu perioada interbelică, respingând (disprețuind, nerecunoscând) tot ceea ce s-a întreprins de-a lungul a peste patru decenii pentru a ni se falsifica modul de a fi”. Dar şi „Intransigențe” de Ionel Necula.

 

SINTAGME LITERARE. OLTART

Două noi reviste, apărute în iunie, ajunse la numărul 2 în 2013. Sintagme literare e o revistă finanțată de Primăria… Dudeştii Noi (Timiş), redactor-şef Geo Galetaru. Oltart e editată de Asociația Culturală Oltart, e sponsorizată de Editura Hoffman şi are redacția la Slatina (redactor-şef: C-tin Voinescu). În SINTAGME LITERARE semnează poezie Vasile Dan („cum tăia mărul în anii optzeci ioan alexandru invitat de partid la arad la restaurantul partidului în care nu intra oricine”), Daniel Corbu, Adrian Suciu, Aida Hancer, proză de N. Stan, Ioan Barb. „Şantier literar” cu Vasile Baghiu: „Nu scriu pentru mine, scriu pentru cititori. Şi nu scriu în primul rând pentru cititorii de după ce eu nu voi mai fi în această lume, aşa cum în multe cazuri scriitorii încearcă o consolare pentru nemulțumirile din prezent, ci chiar pentru cititorii de azi”. Adrian Dinu Rachieru, „Mitografii lirice”, Andrei Zanca, eseu. În revista OLTART – Paul Aretzu, „Unelte de hârtie”: „Proştii nu sunt primiți în rai. Prostia este un păcat capital care le include pe toate celelalte… Dumnezeu nu are nevoie de proşti… Să fii prost este o pierdere de timp”. În alte pagini, „Festivalul de teatru de la Caracal-2013”, ediția a III-a (dedicată lui Victor Rebengiuc), pe scena Teatrului Național din Caracal. 

 

ALGORITM LITERAR. FEREASTRA. SPA?II CULTURALE. CENACLUL DE LA PĂLTINIŞ. CITADELA. CONTRAATAC

Din iunie 2013. De curiozitate – şase publicații de cultură fără difuzare. Revista ALGORITM LITERAR din Călan apare de patru ani, director Ioan Barb (cu poezie şi proză în acest număr). Scrie „senior editorul” Silviu Guga: „L-am întâlnit pe Nichita Stănescu de patruzeci şi două de ori, mi-am inventariat cu pietate întâlnirile cu el, deşi nu le pot aşeza într-o ordine perfect cronologică”… Sunt prezenți cu poeme: Nora Iuga, Ioan Radu Văcărescu, Sorin Lucaci, Daniel Lăcătuş, Aurel Pop, Paulina Popa, Geo Galetaru. „Poveşti culturale” cu happy-end de Dan Mircea Cipariu. Proză de Dumitru Hurubă, cronică literară Mircea Bârsilă. Revista FEREASTRA din Mizil apare de 10 ani, director Emil Proşcan, redactor-şef Lucian Mănăilescu (cu proză scurtă şi poeme în acest număr). „Poetul lunii mai”: Gh. Istrate. „90 de ani de la naşterea lui Ion Caraion. Anii de ucenicie” de Emil Niculescu. Ion Caraion (Stelian Diaconescu) s-a născut la 24 mai 1923, în satul Ruşavăț, comuna Vipereşti, județul Buzău – cum singur declara: într-o regiune deluroasă, margine de râu, aproape de satul în care s-a născut V. Voiculescu. Zonă de excepțional interes lingvistic, la confluența a trei provincii: Muntenia, Transilvania şi Moldova. Poate că țăranii din nici o parte a României nu au un vocabular mai bogat şi mai pitoresc decât țăranii din părțile acelea. Cine s-ar ocupa vreodată ştiințific de limba literară folosită în părțile lui V. Voiculescu, ale mele sau ale lui Ion Gheorghe ar avea ocazia să realizeze studii de o incomparabilă importanță filologică. În altă pagină – Denisa Comănescu, „o bibliotecă alexandrină în flăcări”, cum scrie Lucian Mănăilescu. Revista SPA?II CULTURALE din Râmnicu Sărat apare de şase ani, director de onoare Radu Cârneci (cu poezie în acest număr). Scrie redactorul-şef Valeria Manta Tăicuțu: „Sunt reviste care au renunțat la formatul clasic, pe hârtie, sunt reviste care se tipăresc din când în când şi în tiraje confidențiale, sunt reviste care trăiesc din mila partidelor sau care-şi aruncă din an în Paşte câte un număr pe piața literară, şi aceasta în funcție de interesele aleşilor locali, sunt reviste care mor şi reviste care sunt omorâte”… În alte pagini: Petru Ursache (eseu), Marcel Mureşeanu, Paul Spirescu, D. Pană (poezie), Dan Perşa (proză). „Prețul cunoaşterii” de Simona Grazia Dima: „Am fost un student strălucit. Societatea nu m-a folosit aşa cum ar fi trebuit, dar pierderea a fost a ei, iar câştigul tot al meu, pentru că mi-am învestit talentul în creație”. Revista CENACLUL DE LA PĂLTINIŞ apare de cinci ani la Sibiu (redactor-şef Valentin Leahu, coordonator literar Silviu Guga) şi dedică numărul din iunie 2013 celei de-a XX-a ediții a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS). „Teatrul a impus în istoria omenirii exemplaritatea Dialogului”, scrie pentru revistă directorul FITS, Constantin Chiriac. Iar Silviu Guga subliniază din titlu: „Teatrul spre globalizare”. În alte pagini: „Himera discipolatului de la Păltiniş” de Isabela Vasiliu Scraba (sub numele său scrie „filozof şi istoric al filosofiei, membră a USR, Secția Critică-Eseistică”), citez: Constantin Noica ia peste picior (cu mare finețe) „Himera” Jurnalului de la Păltiniş, jurnal bazat, în opinia sa, pe o crasă lipsă de Adevăr şi de Realitate (vezi C-tin Noica, Epilog, ian. 1986, în vol. Epistolar, 1987). Versuri de Anca Mizumschi. Revista CITADELA apare de şapte ani la Satu Mare (redactor-şef Aurel Pop) – cu eseul „Scrisul, noblețe a indignării treze” de Simona Grazia Dima („Dacă ar fi să particularizez la propria-mi creație, atunci ar trebui să spun că revolta nu mă părăseşte niciodată”), cu proză de Ioan Barb şi Doina Popa sau cu „Cosmograme” de Leo Butnaru. Revista CONTRAATAC apare de 14 ani la Adjud, redactor-şef Adrian Botez. La In Memoriam, interviu luat de Rodica Lăzărescu lui Mircea Dinutz, dispărut pe 19 februarie 2013 („Centrul cultural pierde, treptat, din putere şi prestigiu! Oricum, deciziile acestuia nu mai sunt primite, ca altădată, cu ființa fremătândă de venerație… În provincie există, mai peste tot, o stare de încrâncenare, o dihonie fără de capăt, o extindere primejdioasă a imposturii şi a veleitarismului, dar – să fiu iertat –  la proporții modeste față de Capitală!”). Proză – Florinel Agafiței. E „comemorat” la 75 de ani de la moarte, Octavian Goga („Goga şi Francmasoneria” de Dan Brudaşcu).