PUTEA SĂ SCURTEZE RĂZBOIUL DIN VIETNAM...

Articol publicat în ediția Viața Românească 9-10 / 2013

Un om care ştia să asculte cu răbdare, ca nimeni altul, nu a fost ascultat în momentul când avea ceva foarte important de spus. Sună ca un joc de cuvinte, dar e de fapt marele adevăr pe care BBCul l-a revelat descurcând ițele atât de încurcate ale istoriei. Poate că Konrad Kellen, un evreu emigrat în Statele Unite, ar fi putut opri războiul din Vietnam dacă Henry Kissinger, alt evreu german naturalizat american, l-ar fi ascultat pe vremea când era Secretar de Stat, dar întâlnirea dintre ei a fost anulată, nimeni nu i-a mai dat importanță lui Kellen, iar războiul din Indochina a continuat încă mulți ani de zile, cu toată oroarea, vărsarea de sânge, morții, distrugerile şi durerea... E drept, istoria nu se face cu dacă, aceea este ucronie. Şi totuşi, cazul adus la lumină de cunoscutul post de radio britanic ne apare ca una dintre acele sliding doors oferite uneori de către destin: o uşă batantă deschiă către două rezolvări posibile dar, în cazul nostru, cea mai bună a fost ignorată!

Protagonistul este un veritabil erou de roman: născut la Berlin în 1913, pe numele său originar de Katzenellenbogen, aparținea uneia dintre marile familii evreieşti din Europa. Tatăl lui era un industriaş foarte bogat, iar mamei îi făcuse un portret, nici mai mult nici mai puțin, decât Renoir. Înalt, chipeş, carismatic, tânărul Konrad conducea un Ferrari, cita cu dezinvoltură din Tucidide, era vărul lui Albert Einstein şi prietenul lui Jean Cocteau... Pe vaporul care îl ducea în America, unde emigra ca să scape de antisemitismul hitlerist, face cunoştință cu nimeni altul decât Thomas Mann. Odată eliberat Parisul de către forțele americane în care se înrolase în al doilea război mondial după ce căpătase cetățenia americană (dată la care îşi schimbă numele în Kellen), se apropie într-o cafenea de o tânără care îi dă o pânză pictată de tatăl ei: era fiica lui Mark Chagall!

Ca unele dintre acele personaje din romanele lui Joseph Roth sau Isaac Singer, Kellen avea un dar deosebit: acela de a asculta. Armata l-a trimis la Berlin ca să interogheze prizonierii germani în aşa fel încât să înțeleagă de ce aceştia continuau să mai combată pentru cel de-al treilea Reich când era deja limpede pentru oricine că nazismul era pe ducă. După aceea a fost integrat la postul de radio Europa Liberă unde a petrecut ani buni intervievând dizidenți scăpați de sub Cortina de Fier sovietică. Apoi, către mijlocul anilor 60, a sfârşit în curând înființata de către Pentagon Rand Corporation unde i s-a dat o sarcină destul de ciudată, adică a fost integrat în Vietnam Motivation and Morale Project. Cu alte cuvinte, trebuia să cerceteze moralul nord-vietnamezilor care, pe atunci, erau bombardați zi şi noapte cu napalm de către americani, dar nu dădeau totuşi nici un semn că sunt gata să se considere învinşi. Konrad s-a dus la Saigon şi a interogat sute de prizonieri vietcong şi a produs apoi un raport de câteva mii de pagini pe care l-a încredințat şefului său. Acesta mai mult l-a răsfoit şi apoi s-a grăbit să-şi trâmbițeze concluziile în stânga şi în dreapta, la toți generalii armatei americane: vietcongul, susținea el, era cu moralul la pământ, ajungea să se mai continue cu câteva bombardamente viguroase şi războiul se va fi sfârşit cu victoria americanilor. În zadar Kellen, după ce îşi petrecuse o viață întreagă ascultând, a încercat să-şi facă auzită propria voce. Concluziile lui erau cu totul opuse: cei din vietcong nu aveau nici o intenție să se predea şi să oprească lupta, dimpotrivă, ar fi continuat să combată chiar şi cu certitudinea că nu puteau să învingă vreodată. Deci, războiul ar fi continuat la nesfârşit dacă America nu se decidea să se retragă din conflict.

După mii de insistențe, a reuşit, în 1968, să fixeze o convorbire cu Henry Kissinger, arhitectul conflictului din Indochina şi apoi extrem de puternic şi autoritar Secretar de Stat. S-ar fi putut eventual vorbi în germană, în cadrul acestei întrevederi, limba nativă a ambilor interlocutori. Kellen avea mari speranțe că ar fi putut să-l convingă pe Kissinger. Dar, în ultimul moment, convorbirea dintre cei doi a fost amânată deoarece Henry Kissinger avea ceva mai important de făcut... După aceea, nu s-a mai vorbit niciodată de consultarea lui Konrad Kellen. Statele Unite ale Americii s-au retras din Vietnam tocmai în 1975, plătind un preț extrem de scump, poate cel mai scump din toată istoria lor. Şi, între timp, se retrăsese şi Konrad Kellen, într-o casă din California cu ieşire la Ocean şi o pictură de Mark Chagall pe perete. Acolo a şi murit în 2007, la vârsta de 93 de ani.

Acum, un englez crescut în Canada şi devenit faimos în America, Malcolm Gladwell, ziarist la The New Yorker şi autor al unor best-sellers internaționale, precum Tipping Point: How Little Things Make a Big Difference (2000) şi Blink: The Power of Thinking Without Thinking (2005), a găsit de cuviință să reînvie istoria fascinantă a lui Konrad Kellen într-o emisiune radiofonică găzduită de BBC. Concluzia lui este că darul de a şti să asculți este extrem de important în viață. Ceea ce nu înseamnă în mod necesar, din păcate, că vocea îți va fi, la rândul tău, ascultată atunci când ai ceva cu adevărat însemnat de spus care, ca în acest caz, ar fi putut să schimbe cursul istoriei.