Poezie
Anton Jurebie
sfaturi
Articol publicat în ediția Viața Românească 9-10 / 2013
sfaturi
am ajuns într-un oraş civilizat
unde, deşi totul era permis,
trebuia mereu repetată formula magică: e permis?
e permis să scriu poezie aici, am întrebat.
n-am primit niciun răspuns.
poate n-au înțeles
sau pur şi simplu nu existam pentru ei.
să nu povesteşti întîmplarea asta în alt loc
m-a sfătuit prietenul meu.
n-am povestit dar
am pățit la fel.
pe amic nu l-am mai întîlnit.
poezie scriam
fără să întreb fără să fiu întrebat
oriunde şi oricînd.
ieftin
în oraşul acesta, siracuza,
sclavii ies zi de zi în căutarea stăpînului.
sînt deja mulți căutători de stăpîni
şi stăpînii sînt foarte rari.
ori sînt puțini, ori se ascund de fisc.
sînt zile, săptămîni şi luni
cînd nu apar deloc. în oraşul acesta
siracuza (cred).
la fel e şi în vecini, în catalania (cred)
îmi spune un prieten: ți-aş fi trimis o scrisoare
dar sint prea mulți care s-ar oferi să ți-o aducă.
aşa că, le-am citit-o în piață.
vorbele circulă rapid. şi nu costă nimic.
skyfall 2
am fost la berlin, lacrimile se vînd binişor (popor melancholic)
şi la paris se poartă lacrimile amestecate cu rimel,
rafinați ca întotdeauna.
la madrid lacrimile se vînd bine. madonele
din biserici sînt mici făbricuțe.
la roma, ce să mai vorbim!
la belfast poliția le dă ajutor cu lacrimogene.
numai la moscova lacrimile nu se vînd. bat vînturi siberiene.
ai înțeles, james bond?
antifabulă
un lup hoinărind pe aleele bibliotecii
fără să ia şi să fie luat în seamă.
căuta, desigur, un volum de fabule
sau pe la fontaine însuşi.
king of spirit
la răni ! striga mai marele muştelor.
lucrați, spor la trebă !
cică nu-l chema belzebuth,
acela e conducătorul spiritual.
insomnii
foamea e o bombă care în Africa
face ravagii.
unii şefi de triburi spun
că au cumpărat-o de la împuşcatu
prin anii 80. se poate.
era o bombă interzisă.
împuşcatu avea arma aceea chiar pe stoc.
le-a dat-o aproape gratis.
totuşi, ar fi primit în schimb nişte trofee
de vînătoare cu care se fălea.
deşi, i s-a atras atenția
că la noi nu trăiesc tigri africani.
la noi însă erau mai mulți stalinişti
decît în urss şi aproape
la fel de mulți maoişti ca în china.
doar budiştii ăia îl mîhneau
pe preafericitul patriarh.
moruzzi house a fost de toate
se lăuda că a fost
şef de protocol la casa moruzzi.
noi ştim că ultimul locatar
se numea buzatu,
cel din urmă călău
al oraşului.
făcea exerciții şi
la el acasă,
în sala de protocol, aşa o numea.
îşi îmbrăca mantia
(pe care o purta şi în oraş)
roşie ca să nu se vadă stropii de singe.
nu e de mirare că
moruzzi house a ajuns mai apoi
casă de nebuni pînă la 1989.
după aceea au cerut s-o transforme
în casă de oaspeți,
casa poeziei
sau orice.