ALTE MĂŞTI, ACEEAŞI PIESĂ

Cu multă acribie şi tenacitate doi cercetători, Mircea Gelu Buta şi Adrian Onofreiu au reuşit performanța de a realiza una dintre cele mai complete fresce ale perioadei interbelice, reunind însemnările unui fost parlamentar bistrițean, Victor Moldovan, într-un masiv volum intitulat Memoriile unui politician din perioada interbelică. La nivelul Istoriei românilor, numele lui Victor Moldovan nu spune mare lucru. Avocat bistrițean, participant activ la Marea Unire, membru al Partidului Național Român şi, ulterior, ca urmare a unei fuziuni, al Partidului Național Țărănesc, parlamentar, fost pentru o scurtă perioadă secretar de stat în Ministerul de Interne (1926-1927), fost secretar general al Frontului Renaşterii Naționale şi al Partidului Națiunii, reținut în timpul regimului popular la Jilava şi Sighet (vreme de cinci ani), Victor Moldovan este un martor plasat într-o poziție ideală pentru a ne oferi fața mai puțin ştiută de către publicul de azi a unei perioade (cea interbelică) rămase reper în istoria democrației româneşti. Pe de altă parte cititorul nu trebuie să piardă din vedere faptul că, aşa cum foarte corect remarca Virgiliu Țârău în textul introductiv, la fel ca multe alte mărturii ale epocii, însemnările lui Victor Moldovan au fost „scrise în condiții improprii, după detenție, într-un context social-politic în continuare apăsător, de cele mai multe ori elaborate sub supravegherea sau chiar în condiția unei comenzi din partea autorităților...” (p. 11). Se simte în text o preocupare a autorului pentru relatarea exclusivă a unor situații factuale, la care a participat nemijlocit şi care sunt în măsură să-l pună într-o lumină cât mai favorabilă şi ocolirea pe cât posibil a judecăților generale, a meditațiilor asupra specificului epocii şi a dezbaterilor de idei care au marcat timpul său. Pe de altă parte, ca fost membru al PNR şi al PNȚ, autorul nu priveşte deloc dintr-o perspectivă idilică activitatea marelui rival al acestor partide în perioada interbelică, PNL, şi nici nu este un înflăcărat adept al monarhiei (la un moment dat vorbeşte deschis despre o dictatură a lui Ionel Brătianu în timpul căreia regele Ferdinand a jucat rolul deloc august al unei marionete). Ceea ce, nici într-un caz nu avea cum să deranjeze staliniştii instalați la putere în momentul redactării însemnărilor. Pe de altă parte, ca avocat şi ca om cu un mare spirit de responsabilitate, Victor Moldovan încearcă, de fiecare dată, să-şi probeze acuratețea afirmațiilor prin felul în care au fost ele reflectate în presa vremii, indiferent de orientarea politică a publicațiilor respective. În cazul interpelărilor parlamentare, de pildă, memorialistul îşi publică de fiecare dată integral textul citit în plenul Camerei, rezumă cu acribie toate intervențiile pro şi contra ale colegilor parlamentari, notează replica celui vizat şi, în ultimă instanță, contrareplica sa. Un spațiu amplu este dedicat de fiecare dată modului în care presa a relatat disputa de idei (sunt reproduse ample fragmente din articole, indicându-se cu acribie sursa, astfel încât fiecare cititor să poată merge la sursă pentru a verifica corectitudinea informației).  

 Aşa cum rezultă ea din însemnările lui Victor Moldovan, viața politică interbelică este departe de gloria pe care ne-am obişnuit să i-a atribuim. Marii oameni de stat, pe care îi invocăm adesea cu admirație, sunt oameni pur şi simplu, cu slăbiciuni, momente de inexplicabilă micime, interese cât se poate de lucrative şi nu de puține ori meschinării greu de anticipat. Pentru a proba în mod credibil corupția guvernului liberal, opozantul țărănist nu se rezumă la a o enunța prin intermediul unei interpelări parlamentare sau printr-o judecată inserată în memorii ci încearcă de fiecare dată să-şi obiectiveze poziția prin articole publicate în presa vremii. Că uneori ziarul citat este chiar organul de presă al partidului său este la fel de adevărat, dar chiar şi aşa cuvântul său, confirmat de presă, dobândeşte greutate, mai ales în mintea cititorului postbelic, care nu a apucat epoca respectivă. Concluzia trasă de ziarul țărănist „Aurora” după o şedință în care deputatul PNR Victor Moldovan a atacat la baionetă guvernul liberal  este edificatoare în acest sens: „Concluzia agitatei şedințe – cum nu s-a mai pomenit în analele parlamentului român – s-a cristalizat definitiv pe buzele tuturor, care au asistat la dezbatere. Guvernul tâlharilor se îneacă în hoțiile, fraudele, banditismele şi crimele, pe care le-a înfăptuit” (p. 177).

Atmosfera din parlament nu diferă foarte mult de cea de azi. Se rostesc cuvinte tari, violența este la ordinea zile şi nu este nimic nefiresc ca rezolvările să se facă potrivit metodelor reproduse în  telegramele expediate de Costăchel Gudurău, eroul lui Caragiale. Şi pentru ca totul să ia o întorsătură dramatică, unele dispute în contradictoriu, la care participă deputați din partide rivale, se încheie cu provocări la duel, perfect legale, tratate cu toată seriozitatea, la care presa îşi asumă rolul de reprezentant al opiniei publice. Iată însă cum relatează Victor Moldovan o grotescă şedință a parlamentului,  în care chiar domnia sa a fost personajul principal: „«Pentru ce m-ați dat în judecata Comisiei de disciplină? Fiindcă am spus că ați furat urnele? Da! Acesta-i adevărul! Uite d-le ministru de Interne (arăt spre urnele de la tribună), cu ce ați operat această adunare». (...) Preşedinele îmi retrage cuvântul. Majoritatea mă înconjoară la tribună şi strigă: «la urne».  Tumultul ajunge la paroxism. Vociferări şi urlete pe băncile majorității, în timp ce opoziția ostentativ strigând: «Să vă fie ruşine!», Camera se transformă într-un câmp de luptă. Cei doi chestori se reped din două părți asupra mea; îmi sar în spate. Alți 10-20 le vin în ajutor. Eu rezist la tribună. Manolescu-Strungă mă loveşte în fluierele picioarelor. Strâns înfăşcat, îmbrâncit de agresori, alunec cele câteva trepte ținându-mă de bara tribunii, care cedează şi se rupe. (...) Opoziția, în frunte cu deputatul țărănist Ionel Lupescu, îmi sare în ajutor, dar în timp ce amândouă brațele îmi erau paralizate, strâns ținut de chestori şi de alții, se strecoară pe furiş din fundul sălii deputatul Maltezeanu, ginerele lui Văitoianu, şi mă loveşte prin surprindere în față, apoi fuge pe uşa din stânga băncii ministeriale. În incintă se încinge o luptă în toată regula.” (p. 147)

Dacă acesta este modelul democrației interbelice, s-ar putea spune că el nu diferă semnificativ de cel de azi. Poate există chiar o diferență în favoarea contemporanilor noştri care nu se mai altoiesc fizic, aşa cum o făceau bunicii şi străbunicii lor ajunşi în manualele de istorie. Dar grotescul disputelor verbale, jignirile şi onomatopeele, zgomotul de fond care acoperă vocea vorbitorului par să fi rămas neschimbate. Iată cum descrie ziarul „Aurora” o zi dedicată interpelărilor, sub cupola Parlamentului: „Ziua interpelărilor ne dă o şedință tumultoasă, brutală, exasperată (sic!) prin vulgaritatea unei majorități, care se simte rănită în chiar nodul existenței sale. Zi de sfârşit de regim, huiduieli, răcnete şi chelălăieli dureroase.” (p. 200)

Munca depusă de Mircea Gelu Buta şi Adrian Onofreiu pentru a pune cap la cap toatea aceste pagini de reală valoare documentară este impresionantă. Din păcate din rațiuni de spațiu, presupun, această saga a vieții politice din perioada interbelică nu apare în condițiile grafice pe care le-ar fi meritat. Sunt câteva sute bune de note, care trimit la ilustrații şi texte apărute în presa vremii, anunțate în anexe inexistente. Aceasta dă un real sentiment de frustrare cititorului dornic să vadă caricaturi ale timpului înfățişând personaje cu chipuri prohibite în anii comunismului, dar ale căror nume se confundă cu povestea făuririi României moderne. Chiar şi aşa, cartea lui Victor Moldovan, Memoriile unui politician din perioada interbelică, este esențială pentru a înțelege natura fenomenului politic din perioada interbelică şi, indirect, realitatea brută din care s-au zămislit comediile savuroase ale unor dramaturgi precum I.L. Caragiale sau Tudor Muşatescu!

Felicitări, Mircea Gelu Buta şi Adrian Onofreiu, pentru aducerea la lumină a acestui foarte important document, cu reale veleități istorice şi literare.

 

Victor Moldovan, Memoriile unui politician din perioada interbelică, 

editori Mircea Gelu Buta şi Adrian Onofreiu, 

Presa Universitară Clujeană, 2013, 448, pag.