Aventura comediei româneşti.

 Aventura comediei româneşti. Astfel se intitulează o încercare de sinteză  semnată de Justin Ceuca, vechi om de teatru, retras de la o vreme, poate tocmai în scopul scrierii acestui capitol important de istorie a teatrului românesc. Justin Ceuca precizează, încă din titlu, şi perioada pe care o ia în discuție: 1780 – 2009. Altfel spus, de la Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa, manuscris cu autor necunoscut, datat 1778-1780, la “dramaturgii independenți”, cum le spune Justin Ceuca lui:  Radu Macrinici, Vlad Zografi, Mimi Brănescu, Cornel Udrea, Ioan Peter, Mihai Ignat, Adrian Lustig (nu Lusting, cum scrie cu încăpățânare autorul), Horia Gârbea, Petre Barbu. Parcursul e lung, iar autorul acestei cărți trece prin toate perioadele comediei româneşti cu atenție şi nu fără a se opri la momentele importante, cum sunt Alecsandri sau Caragiale. Cel dintâi, prezent atât la capitolul intitulat “Cupletul, şansoneta, canțoneta”, cât şi la următorul, intitulat “Comedia de intrigă; vodevilul”. Justin Ceuca pune în mişcare o informație vastă, teoretică, despre teatrul luat de la începuturile sale, din antichitate, în speță de la Menandru, el fiind şi autorul unui volum care studia Evoluția formelor dramatice. Unele capitole sunt, ca să zic aşa, sinoptice, ca, de pildă, cel intitulat “Comedia cu subiect mitologic…”, cuprinzând analize ale unor piese scrise de Dumitru Solomon sau Radu Stanca, dar şi unele de Al. Pelimon sau Alecsandri. În schimb, Caragiale îşi are locul său de prim plan, analiza operei sale ocupând un capitol amplu, intitulat “Comedia realist psihologică”, cu subcapitolul Excelența Sa, Ion Luca Caragiale, despre care observă: “Trebuie spus, totuşi, I. L. Caragiale este autoritatea care constituie propriu zis, coagulează, impune, substanțializează trei direcții tematice definitorii ale comediei realist psihologice, ale dramaturgiei româneşti: Politicul… Amorul…Mediul social moral…” Asta după ce afirmase: “Calitatea şi bogăția comicului lui I.L. Caragiale au rămas încă neegalate.” Piesele marelui scriitor sunt analizate pe rând, sub titluri sintetice, cum este acesta, foarte potrivit, în partea a doua a sa, pentru vremurile pe care le trăim: “O noapte furtunoasă sau democrația periferiei”.  Câte nopți furtunoase, şi mai şi decât acelea, nu se petrec în democrația periferiei din zilele noastre?!  În ce priveşte comedia românească de azi, autorul acestei cărți consideră că ea “se caută pe sine”. Aventura comediei româneşti. 1780 – 2009 nu are un indice final de nume, dar autorii sunt trecuți foarte conştiincios în revistă, iar finalul cuprinde “Lista lui Justin Ceuca”, unde întâlnim nume şi piese de la Iordache Golescu şi Mihail Kogălniceanu la  George Astaloş, Matei Vişniec şi Mimi Brănescu. Poți să fii sau nu de acord cu sentințele pe care autorul le dă, cartea lui, însă, rămâne una foarte utilă pentru oricine se interesează de teatrul românesc de ieri şi de azi.